„Cei puternici fac ceea ce vor, iar cei slabi suferă ceea ce trebuie”

Forumul Mondial de la Davos a început astăzi. Elitele economiei, finanțelor și politicii se adună în Alpii elvețieni la un fel de nuntă planetară cu dar (taxele de participare sunt piperate din cale afară). Într-o atmosferă strălucitoare de bal geopolitic, se discută problemele fundamentale ale omenirii. Tema din anul acesta  – un viitor comun într-o lume fracturată. Nu prea încape sintagma „lume fracturată” în scriptura globalizării, dar la Davos nimeni nu se împiedică în amănunte.

Anul trecut, primadona Davosului a fost președintele Chinei, Xi Jinping. Anul acesta va fi, fără îndoială, Donald J. Trump și spectacolul cu care va încerca să-și ridice „America First” pe catargul globalizării.

SOCIAL Câți ani trebuie să lucrezi în România, cu carte de muncă, pentru a ajunge la o pensie de 10.000 lei, la bătrânețe

08:23

CONTROVERSĂ Departamentul Justiției din SUA cere sancțiuni disciplinare împotriva a șapte judecători: sunt acuzați că au criticat în presă operațiunile ICE din Minneapolis soldate cu 4.000 de arestări și doi morți

08:18

Ce-ar fi putut să caute România într-o astfel de cumetrie cu  puternicii lumii?
La Davos, nămeții sunt până la streașină, toată lumea se cunoaște cu toată lumea – baletul obișnuit al aranjamentelor de culise, plictiseală mare.

Suntem prea ocupați cu proiectul nostru de țară, ca să ne pierdem vremea cu futilități. Și-apoi nici Dragnea n-ar fi de acord s-o ardem prin Elveția, unde ne-am putea nimeri nas în nas cu Soros (care ne-a surpat autostrăzile, ne-a pedofilizat polițiștii și ne-a băgat pe gât Declarația 600).

Îl lăsăm pe Emmerson Dambudzo Mnangagwa să-și ia leapșa. Președintele din Zimbabwe a ajuns la Davos cu o megadelegație. Excelența Sa – deși a venit la putere abia de vreo două luni – are un proiect de țară.

Să lăsăm, deci, elitele de la Davos în plutonomiile lor și să ne vedem de precariatul nostru (trei nopți în Steigenberger Grandhotel Belvedere – cât un ajutor de șomaj până la pensie).

Cobor de versanții Puterii și, vorba președintelui Iohannis, „mă concentrez” asupra Vasilicăi Viorica Dăncilă. Îi datorez un răspuns doamnei  Ecaterina Runcan, care pe 21 ianuarie, ora 10:28, mi-a scris: „(…) am citit că te-ai alăturat celor care încearcă să înjosească în mod jegos pe doamna Viorica Dăncilă, prin diversiunea cu atribuirea încadrării Irakului, etc în Uniunea Europeană. E cât se poate de explicit că europarlamentarul Dăncilă se referă la statele Uniunii Mashrek și a altor țări din Peninsula Arabică – dânsa fiind membră a Parlamentului European pentru relațiile cu aceste țări. Din respect pentru adevăr (nu neaparat pentru persoane) cred că ar trebui să faci cuvenita rectificare”.

Aș face cu dragă inimă rectificarea, dacă  s-ar cuveni. Nu despre Irak a vorbit premierul desemnat, ci despre Iran și Pakistan. „Mashriq” în limba arabă înseamnă „răsărit”, iar zona Țărilor Mashriq cuprinde Libanul, Palestina, Jordania, Siria și Irakul. Cât despre Peninsula Arabică, n-are mai mult de șapte țări, iar Iranul și Pakistanul nu se numără printre ele. Iranul și Pakistanul sunt „state membre” (ca să folosim într-o propoziție sintagma premierului desemnat) ale ECO (Economic Cooperation Organization) sau ale așa-numitului Pact de la Baghdad. Iată momentul istoric în care, cu generozitate, Vasilica Viorica Dăncilă bagă Iranul și Pakistanul în UE: