Cine și cât minte în cazul protocoalelor SRI

Știu! O să mi se spună că un serviciu secret nu lucrează la „lumină”. Că a fost nevoie de o astfel de „colaborare” pe fondul proliferării, tot mai accentuate, a corupției, în România și transfrontalier. Că ideea a fost bună, că a ajutat, că a dat startul…

La rigoare, pot fi de acord că o bună colaborare – în sensul consacrat al cuvântului – a Serviciului cu anumite instituții, un taiming controlat, o corectă sincronizare, au rostul lor, fără îndoială. Dar, repet, ca mecanism bine controlat la nivelul conducerii statului.

Altfel, fiecare drum pavat cu intenții bune poate face, oricând, curba către iad.

Întrucât, cred că nu poți rămâne tu, serviciu secret, în stadiul de unealtă „supusă” a statului, câtă vreme aduni megaputere de control, din poziția timpanului care vibrează la un flux considerabil de informații „top secret”.

IMOBILIARE Satul din România unde o casă cu teren de 760 metri pătrați costă sub 10.000 de euro

12:47

INFRASTRUCTURĂ Traficul din centrul Capitalei, mutat înspre periferie. Ciprian Ciucu: „Șantierul este programat să fie deschis în 2028”

12:27

Pentru că ești tentat – și oameni sunt și „secreții” – să crești mare. Să te faci puternic. Să-ți impui tactica de joc. Să-ți alegi, tu însuți, „stăpânii” pe care vrei să-i deservești, în schimbul pozițiilor tale viitoare.

Și atunci, te arunci în supa aia de care vorbeam, cu capul înainte și cu „secretele” în brațe, pe motiv că, într-un fel, ai o acoperire generală; lipsa de transparență și faptul că, la început, a fost cuvântul/ordinul/hotărârea (17 a CSAT). După care a urmat dezlegare la mister și cooptarea de instituții-prozelite, cu scopul de a „binemerita”, și ei, de la statul lingav.

Dar minciuna, împletită cu un anume soi de lașitate, asta mi s-a părut mie, în context, piatra de hotar a consecințelor injuste.

La început, imediat după declasificarea protocolului SRI-Ministerul Public, toată lumea bună/toți decidenții în cauză au rămas, chipurile, cu gura căscată. Nimeni nu știa nimic.

Între altele, Traian Băsescu, președintele jucător și foarte prezent în societatea în perioadă plămădirii protocoalelor (2005-2009 și ulterior), a fost foarte ferm în a declara că habar n-a avut de existența acestora.

El, care spunea, într-un interviu din 2014, acordat Melaniei Cincea, la finalul dezbaterii „Continuăm reforma statului”, desfășurate la Timișoara: „De exemplu, când în CSAT am constatat – mai mult decât este scris în Strategia Națională de Apărare -, că există corupție în Justiție, că există corupție la nivelul Guvernului, la nivelul Consiliilor Județene, a fost emisă o hotărâre CSAT care menționează toate instituțiile cu responsabilități în depistarea și combaterea acestui proces, dar responsabilizează masiv și SRI. O hotărâre CSAT în care, de exemplu, se specifică obligativitatea funcționării unor structuri mixte Parchet-SRI-Poliție, pe diverse paliere, de la depistarea și combaterea corupției în Justiție până la combaterea evaziunii fiscale”.

Și dacă, după patru ani, Băsescu se declară „neștiutor” și inocent în cauză, totuși, nu ezită să-i acuze de minciună și implicare în „manoperă” pe unii dintre vechii săi colaboratori. „Kovesi se pare că a lucrat foarte bine cu SRI, de la a minți că nu sunt protocoale, că nu știe nimic, că e fetiță încă neajunsă la pubertate, până la a fi un vizitator continuu al vilelor SRI-ului, ceea ce Morar nu făcea. Lazăr e Coldea, e un substitut de Coldea, o apără pe Kovesi fără nicio rezervă. Eu nu fac acuzații, spun doar ce gândesc”, opina fostul președinte, fără să clipească.

Iar finalul suitei sale de declarații seamănă cu o revenire-șoc, dintr-o lungă și grea amnezie.

„Permiteți-mi să fac un efort să-mi aduc aminte de Hotărârea CSAT 17/2005 care este menționată – eu nu știu de ce n-o facem publică – dar fac un efort să-mi aduc aminte un articol relevant. (…) La punctul 3 spune așa: Ministerul Public, Parchetul Național Anticorupție, împreună cu structurile de informații și Ministerul Administrației și Internelor să stabilească priorități și să identifice mecanisme adecvate de luptă împotriva corupției, fraudei și spălării banilor. Când mă forțez, dintr-o dată îmi aduc aminte. Nu citesc din ea, am o memorie formidabilă. (…) Avem procurori cu înalte funcții care au semnat protocoale ilegale. Asta ne spune dl Neacșu (n.r.: fost membru al CSM), asta mi-au spus și judecătorii. Avem procurori, parte din ei la DNA, care au aplicat ilegal protocolul. Avem ICCJ care a semnat un protocol cu SRI. Mie mi se pare incredibil. Avem CSM care a semnat protocol cu SRI. Avem Inspecția Judiciară. (…) Dacă la protocoalele cu Parchetele găsim hotărâri CSAT, nu există nicio decizie CSAT care să facă referire la cooperarea cu CSM, cu ICCJ, cu Inspecția Judiciară. Aici aceste instituții s-au așezat în genunchi și au spus da, stăpâne, dacă tot ne mai biciuiește Băsescu, hai să ne găsim un stăpân„, a spus Băsescu.

Și care sunt, atunci, concluziile?

Fie președintele-jucător, care spune că nu știe nimic despre protocoalele SRI – dar se vede că știe foarte bine despre „hotărârea CSAT în care, de exemplu, se specifică obligativitatea funcționării unor structuri mixte Parchet-SRI-Poliție” – a traversat o perioadă de intensă amnezie, ca toți ceilalți; ori a fost trimis, vreme de câteva reprize, în tribune, de unde n-a observat cât de adânc au intrat echipele mixte „Parchet-SRI-Poliție”, dincolo de lege, în „câmpul tactic”; ori au știut toți, despre toate, de la președinte la șefi de instituții, i-a durut la bască, iar acum ne mint de la obraz. 

Iată, de exemplu, ce zicea Laura Codruța Kovesi în februarie 2017: „ Nu  există și nu a existat nici un protocol de colaborare SRI-DNA și nici protocol secret Coldea/Kövesi. Nu au existat echipe mixte SRI-procurori ori întâlniri între procurori și ofițerii de informații în case conspirative. Dosarele penale sunt instrumentate strict prin raportare la Codul penal, Codul de procedură penal și Legea 78/2000″