Parcă aud: „Învățați, învățați, învățați!”

Ludovic Orban nu a-nvățat că tot ceea ce spune polițistul american, aflat în exercițiul funcțiunii, e perfect inteligent. „Tot ce declari (faci) poate fi folosit împotriva ta”. Adică, dacă spui o prostie sau faci un ceva, orice, în dorul lelii, nu că poate, ci sigur, va fi folosit împotriva ta.

Când lupta e pe viață și pe moarte, figura aia de curtea școlii, gen „Ține-mă că-l mănânc!”, e și desuetă, și de prost gust, și de fazan cu legume. Nu mai ține faza cu „Am depus moțiune, indiferent de rezultat, doar ca să rămân fixat în mintea alegătorului, drept opozant ferm al politicilor majoritare. Când o fi, la o adică, să pot spune: știți că eu n-am fost de acord cu aia sau cu ailaltă”. Ca și când ar mai interesa pe cineva că n-ai fost în stare să blochezi o ordonanță de urgență care, odată adoptată, își face efectul din secunda doi, forever. Pe urmă, toți te vor maltrata cu vorbe bune: „Bravo ție, Ludovic, dar ‘geaba voință, dacă nema putirință!”.

Întrucât asta o să rămână, de azi, în capul tuturor: „Oameni buni, frați români, dragă Opoziție, sunteți terminați. N-aveți oameni, n-aveți vlagă, n-aveți chef. Și dacă de mâine, mai pierdeți încă vreo două zile, chiar că n-o să mai aveți vreo șansă”.

Kelemen Hunor nu a învățat limba română. „Noi suntem absenți” e o sintagmă care nu fixează doar ideea punctuală „Astăzi suntem chiulangii”, ci sugerează un tablou mult mai generos: „Noi nu existăm”, pur și simplu. Iar asta s-a observat astăzi.

UDMR există în România doar pentru propriul interes. Pe maghiarii lui Hunor (că or mai fi și alții, de alt fel, în țara asta) nu-i interesează ce fac cei pe care îi susțin, din interes, la guvernare. Pot face orice, pot duce țara în orice direcție, (cu atât mai bine pentru ei, să fie dusă în gard, vorba lui Ioan Rus) dacă le iese un ce profit: un procent mai mare pentru limbă, un steag în plus la „școala de fete”, o enclavizare, pas cu pas.

E posibil să abandonăm democrația, statul de drept, să ne întoarcem la dictatură?! „Pentru un dictatură, ca să o susținem pe Dragnea și să-l sprijinim pe Dăncilă, vă costă autonomie lărgită. Ca pe vremea lui Dej: „Mureș autonomo-maghiară”!

Viorica Dăncilă nu a-nvățat textul pe de rost, dar, sincer vorbind, astăzi l-a citit binișor. Am înțeles câteva lucruri, pe altele le-am intuit. Cu excepția a vreo trei greșeli omenești, n-a fost un dezastru. Vorba lui Rădulescu-AKM: „Au făcut ei, Trump și Macron, gafe mult mai mari decât Dăncilă…” Corect! Deci, fata noastră a intrat în liga mare.

Dragnea și Tăriceanu n-au învățat nimic din sistemul și activitatea parlamentară. N-au învățat că aroganța, privitul de sus și datul cu tifla colegilor parlamentari, prin absența lor de la ședința camerelor reunite, e un gest care nu scapă nimănui, evident, nici electoratului, indiferent că-i interesează sau nu de părerea celorlalți.

De fapt, pe ei îi interesează mai tare sala de plen a Cotrocenilor, decât aceea a Parlamentului. Dar ce te faci, că acolo trebuie unul fără pereche.

Românii n-au învățat nimic din matematica istoriei. Niciodată, patru-cinci mii de oameni n-au fost de ajuns ca să restabilească matricea democrației.

Parcă văd că, după „banchetul” ăsta centenar, o să ne trezim, cu toții, repetenți.