De unde vine mândria de a fi român

Nu știu cum și ce simțiți voi, dar în ultimii ani, expresia „mândru de a fi român” sună atât de lingușitor, repetitiv și ironic din gura politicienilor încât ar trebui le interzicem până și simpla ei pronunțare. Mie unuia, îmi produce doar un sentiment de nervozitate și lehamite la adresa lor. Au ajuns să o folosească atât de des și în orice context, încât primul impuls este de a schimba postul TV sau de radio și de a nu îi mai asculta – precum atunci când schimb canalul la apariția unei reclame cu un arici, de altfel simpatic, care repetă obsesiv în 20 de secunde, că un anumit credit de nevoie personale se aprobă în doar 30 minute.

Expresia, folosită după anii ”90 doar în preajma Zilei naționale sau a unui succes de răsunet în plan sportiv, a fost preluată ca mesaj electoral începând cu anul 2014, la începerea campaniei electorale a PSD – ca slogan al partidului și cu legătură directă, ca atac la etnia germană a actualului președinte Klaus Iohannis, dar și pe un fond din ce în ce mai crescut de trecere a PSD de la un partid care se dorea socialist democrat, la unul cu practici naționaliste, populiste și conservatoare. În ziua de azi, mândri că suntem români – sunt parlamentarii majorității parlamentare versus liderii europeni, o parte din Opoziție, societatea civilă sau oricine ajunge să îi critice.

ULTIMA ORĂ Guvernul a lansat o alertă către Bruxelles. Ministerul Energiei anunță că nivelul Dunării se apropie de „pragul critic”, iar centrala de la Cernavodă s-ar putea opri

20:26

FLASH NEWS Percheziții ample în Suceava și Maramureș. Anchetatorii au găsit arme ilegale de vânătoare, muniție, zeci de trofee de vânat și materiale pirotehnice

20:11

Pentru fiecare dintre noi, expresia are o conotație specială. Dar, mai mult de atât, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem zilele acestea, în an de centenar, este dacă, într-adevăr, chiar suntem mândri că suntem români, acum în 2018? Și dacă chiar ne considerăm mândri, să ne întrebăm și ce am făcut în acest sens.

Cu siguranță că bunicii și străbunicii noștri merită toate omagiile! Pentru ei, pentru cei care au luptat ca românii să fie uniți, murind pe diferite fronturi, pentru cei care au început să clădească România modernă, trebuie și merită să fim mândri.

De aceea, acum, la 100 de ani de la Unire, mândria din mine e undeva departe, în perioada interbelică, așa cum o știu mai mult sau mai puțin din paginile de istorie, poveștile scrise sau imagini, din romane, cărți sau de la bunici.

Primii 29 de ani, 1918-1947, nu reprezintă pentru România neapărat ani de glorie, ci începutul unei dezvoltări economice și sociale profunde, mai mult urbană și foarte puțin rurală. Restul timpului, până azi, reprezintă doar pagini urâte ale unei istorii zbuciumate, presărată cu deportări și exterminări, sărăcie și foame, lipsa educației, a culturii, a libertății de mișcare și de exprimare, sănătate precară, corupție, îngâmfare și mult egoism.

Și așa cum serbăm plini de mândrie trecutul – Marea Unire, ar trebui să serbăm, cel puțin o dată pe an, fără de mândrie, dar raționali, o zi a rușinilor naționale. Am putea pune frumos, la avizier, pe site-ul Guvernului și a Parlamentului marile nerealizări și politicienii care s-au perindat la putere. Ne-ar ajuta când mergem la vot, când ar trebui să le facem bilanțul și ar trebui să alegem noul val.

Momentan, acest bilanț e Zero. Un zero cu virgulă la drumuri noi și autostrăzi, un zero la spitale noi și școli, un minus la protejarea pădurilor, la un mediu curat și conservarea patrimoniului, zero la politici în educație, la construirea de grădinițe și biblioteci, zero în reformarea administrației centrale și locale, zero în sport și tot așa. Iar micile plusuri, în aproape 30 de ani, țin mai mult de factorul extern, decât de noi – UE, NATO, fonduri europene. Țin de oamenii dinamici, de cei care au visat la mai mult – în comerț, în cercetare, în educație și alte domenii.

„Problema care se pune azi României e înfricoșătoare, dar simplă. Sau România pricepe datoria pe care i-a creat-o evenimentele în curs și-atunci istoria ei abea începe, iar viitorul ei va fi o răzbunare prelungită și măreață a umilințelor ei seculare; sau România, mioapă la tot ce e „mâine”, cu ochii mari deschiși la tot ce e „azi” nu pricepe și înlemnită stă pe loc. Și atunci istoria ei va înfățișa pentru vecie exemplul unic și mizerabil, al unei sinucideri viețuite.” (Nicolae Titulescu – 3 mai 1915)

Statistici din prezent, la 100 de ani de Centenar

– Într-un studiu IRES – 100 de ani de România, realizat în perioada 13-15 noiembrie 2018, rugați să-și autoevalueze nivelul mândriei față de România, 8 din 10 români se auto-poziționează între notele 5 și 10 (0 – deloc, 10 – în totalitate), cu o medie de 7,5.

Nu stăm rău, nu stăm nici bine.

– Întrebați despre cât de interesați au fost pe parcursul acestui an să afle informații despre evenimentele organizate de Centenar, respondenții se împart în două categorii: foarte interesați – 15% plus destul de interesați – 34 % vs 37% – nu prea interesați și 13% – deloc interesați.

– Cele mai semnificative aspecte, se dezvăluie la întrebarea deschisă „Ce vă face să fiți mândru?”, iar unde pe primul loc se află frumusețea țării – 11%, faptul că sunt român/româncă – 10%, că m-am născut aici – 7% și alte răspunsuri precum – peisaj, bogăție, istorie, tradiții.

De remarcat, este ca niciun răspuns nu izvorăște dintr-un eveniment sau dintr-o realizare a societății în ultimii 30 de ani. Dacă suntem mândri, suntem doar pentru ca ne-am născut aici, în România. Mândria de a fi român vine din locuri și amintiri istorice și – poate – din copilăria inocentă, și mai puțin din progresele noastre sociale, economice, culturale ca popor.

Mai mult, într-un sondaj recent al companiei de recrutare BestJobs, realizat în perioada 1 octombrie – 12 noiembrie 2018:

– Dacă ar avea oportunitatea, 8 din 10 români ar pleca să muncească în altă țară. Calitatea vieții – 42%, salariul, gradul de civilizație, sistemele de educație și sănătate sau oportunitățile profesionale se numără printre motive.

– Peste 8 din 10 dintre respondenți sunt nemulțumiți de situația actuală din România.

Jurnalist: Ce înseamnă pentru dumneavoastră realizarea proiectului Catedrala Mântuirii Neamului?

Viorica Dăncilă: Realizarea românilor! Realizarea românilor și a României! Un proiect, un monument cu care ne putem mândri. Și cred că mândria aceasta nu este a mea, ca și prim-ministru, este mândria pe care trebuie să o poarte în suflet orice român.

Jurnalist: Mulți oameni se întreabă când vor fi investiții pe măsură în spitale?

Viorica Dăncilă: Este un moment deosebit, haideți să vorbim doar despre acest eveniment…

Și pleacă în grabă.

Imaginea de mai sus este doar o frântură din dialogul prim-ministrului României cu jurnaliștii prezenți la inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului. La fel ca și pentru ceilalți aleși prezenți și grăbiți, Catedrala rămâne poate singura reușită din ultimii 30 de ani. Una controversată, în special finanțării masive din bugetul statutului și a bugetelor locale.