Cât a costat-o pe România să fie capra vecinului rus

Fiul meu cel mare, activist antiguvernamental, cu o ditamai #muiepsd în suflet, este cel mai antirus copil al meu, ceea ce mă amuză, căci el nu se născuse când studentul de taică-său dădea mâna, în 1987, cu Gorbaciov la Politehnica bucureșteană, la prima sa vizită de avertisment pe care i-a făcut-o lui Ceaușescu, cel mai anti-rus fost conducător de lagăr socialist, după Tito.

Dar, dacă tot și-a postat un funcționar rus de ambasadă indignarea față de „întinarea” idealurilor Armate ruse eliberatoare pe teritoriul acestei țări, trebuie să vă povestesc o mărturie pe care Corneliu Coposu ne-a încredințat-o unor jurnaliști prin 1995, despre ce-ar fi fost dacă n-ar fi fost în 1944, 23 augustul puștiului de 23 de ani, fie-i memoria veșnică, Regele Mihai I de Ro.

INEDIT Unde se află celebrul hotel în formă de zig zag. Va fi dat în folosință în 2027

12:24

CONTROVERSĂ Șeful PNL Cluj i-a transmis un manifest lui Ilie Bolojan. Îl acuză de trădare și că a împins PNL în opoziție

12:02

Imediat după 23 august, o delegație de comuniști români a plecat la Moscova. Mândră, nevoie mare, să prezinte „isprava comuniștilor”, vândută fake, ca atare, timp de 45 de ani de propagandă istorică oficială. În delegația asta, era și Lucrețiu Pătrășcanu, unul dintre puținii intelectuali ai comuniștilor de baștină românească.  La întoarcerea de la Moscova, acesta era destul de livid și dezamăgit de reacția fraților comuniștilor staliniști care suna cam așa: ” Daaaa, e foarte bine, tovarăși, dar ne-am fi dorit să eliberăm noi România de sub jugul fascist și burghezo-moșieresc…”

Ceea ce l-a făcut pe Pătrășcanu să povestească „faza” și altor lideri politici din alte partide. (Îndoiala asta a lui Pătrășcanu față frații comuniști ruși o va și plăti cu viața în 1954, la Jilava, după cel mai lung proces al unui comunist din istoria mondială a comunismului.)

Și așa a ajuns și la șeful de cabinet al lui Maniu, Corneliu Coposu.

Și toți și-au dat seama că, dacă nu se săvârșea lovitura de palat a Regelui, Rusia ne-ar fi adus, înaintea „cărților sfinte” ale lui Lenin, iadul pe pământ românesc. La propriu.

Iar Armata rusă, înainte de a-și instala comisarii dați jos de pe tancuri în birourile din spatele miniștrilor, ar fi făcut cam ce zice The Guardian că au făcut, când au intrat in Germania: „They raped ever german female from eight to 80’s”.

Bunăoară, nu că nu au făcut-o și la noi, dar au făcut-o „tandru”, „cu măsură” cuvenită unor „aliați” predați pe șervețel la Yalta, până când, Hrusciov, beat, la o vânătoare de urși carpatini, a semnat înțelegerea cu Dej, pentru retragerea „eliberatorilor” în 1958.

Dar, mult după ce, Rusia devenise – sub acoperirea în acte a despăgubirilor de război – cea mai mare jefuitoare a României din toate timpurile. Nu turci, nu tătarii, nu pecenegii, nu nemții.

Ci Rusia. Nota de plată venită după război, cu tot cu cele peste 300 de milioane de dolari stabilite de ruși, pe hârtie, ca despăgubiri de război, și prin explotarea colhozurilor și sovhozurile pe teritoriului României, a fost, după calclulele unor istorici, aproape 2 miliarde de dolari, la banii din anii ’50.

La acestea și la tezaurul furat se mai adaugă toate teritoriile anexate cu forța: Basarabia si Bucovina… Și asta fără să mai punem la socoteală mașina românească a inginerului Nicolae Malaxa, „Malaxa 1 C”, care, se pare că, stă la baza vestitei „Lada”, prima mea mașină personală.

Bunăoară, în cazul Rusiei, dragă ambasadorule, capra vecinului am fost noi. În toate pozițiile. Și cu toate portofelele și ceasurile din casă lipsă în gestiune… vorba unui confrate de socializare, Marius Georgescu, nepot de combatant în al doilea război mondial:

„Bă, tovarăși, în WW2, în timp ce bunicul, medic maior atunci, lupta alături de aliații germani în URSS, casa ne-a fost rechiziționată de germani pentru a-și stabili acolo comandamentul. Bunica și cei doi copii, mama și fratele ei, s-au mutat la țară. Periodic, ofițerii germani le aduceau, alimente, lapte praf, ciocolată, jucării și globuri de Crăciun etc. Când s-au retras, casa era intactă. Apoi, ați venit voi din taiga, sălbatici și bețivi și v-ați făcut comandament acolo. Când, după ani ați plecat, casa era în paragină, geamuri sparte, cercevele smulse, pereți scrijeliți la beție cu baioneta, civilizaților…”