Salvați Copiii: Peste 5000 de minori au dispărut de acasă în ultimul an. Majoritatea, plecări voluntare: Trăiesc situații de viață în care fuga pare să fie cea mai bună soluție

„În ultimul an (30 aprilie 2018 – 20 mai 2019), 5.078 de minori au dispărut de acasă, dintre care 151 cu vârste până la 10 ani, 1.410 cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani și 3.517 mai mari de 14 ani, potrivit datelor furnizate de Direcția de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliție”, se arată într-un comunicat de presă transmis de organizația Salvați Copiii.

Potrivit sursei citate, în aceeași perioadă de timp, potrivit aceleiași surse, 5.072 de minori au fost găsiți, dintre care: 158 cu vârste până la 10 ani; 1.395 cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani; 3.519 mai mari de 14 ani.

Canicula, între titlurile alarmiste și căldura normală de vară. Cum trecem peste codul roșu fără să ne alarmăm

05:00

INEDIT Pompierii au venit cu autospeciale în parcurile pentru copii din Oradea pentru a crea „oaze de răcoare”. Imagini cu „intervenția specială”

23:34

Cele mai multe dispariții au fost înregistrate la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București (sectoarele 1-6), I.P.J. Constanța și I.P.J. Neamț, arată datele centralizate.

În 95% din cazuri este vorba de plecări voluntare, cele mai multe dispariții fiind înregistrate în rândul adolescenților. Copiii pleacă intenționat de la domiciliu sau din centrele de ocrotire a copiilor, pe o perioadă nedeterminată, mai arată Salvați Copiii.

„Tot mai mulți copii trăiesc situații de viață în care fuga de acasă pare să fie cea mai bună soluție. Au nevoie de sprijinul nostru imediat și consistent pentru a realiza că este o falsă soluție, este un risc suplimentar pentru exploatare, abuz, trafic de copii. O atenție deosebită trebuie acordată copiilor din centrele de ocrotire și copiilor lipsiți de protecție parentală, urmare a fenomenului migrației economice. Fuga reprezintă în viziunea lor o soluție pentru toate problemele cu care se confruntă, fără să realizeze că, dincolo de ușa casei sau a insitutției de protecție sunt adesea provocări mai mari, greu de gestionat. Aceste situații cu care ne confruntăm trebuie abordate urgent prin crearea unor mecanisme eficiente de prevenire adresate deopotrivă copiilor și adulților care îi au în grijă”, a explicat Gabriela Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii România.

Datele furnizate de Federația Europeană pentru Copilul Dispărut și Exploatat Sexual (Missing Children Europe), centralizate la nivel european, arată contextele în care ajung copiii dispăruți: 58% sunt victime ale unei forme de abuz sau exploatare; 19% sunt răpiți în contextul proceselor de stabilire a custodiei parentale (numai 16% din procedurile de răpire ale părinților au fost soluționate prin mediere, în ciuda beneficiilor sale cunoscute pentru bunăstarea părinților și a copiilor); 17% din cazurile de copii dispăruți în Europa au caracter transfrontalier; în 20% din cazuri, apelurile din presă și sistemele de alertă pentru copii au jucat un rol important în găsirea copiilor dispăruți; dormitul pe stradă, cerșitul și prostituarea sunt cele mai frecvente strategii, de risc maxim, pe care copiii fugari le au la îndemână pentru a supraviețui.

„Mesajul „Fuga de acasă este o capcană, nu un refugiu!” este unul esențial și echipele de voluntari și specialiști ale Salvați Copiii au desfășurat activități educaționale cu peste 1.500 de elevi, din București și alte 11 județe ale țării, pentru a-i avertiza asupra situațiilor de risc în care copiii și adolescenții lipsiți de sprijin pot lua decizii cu impact negativ major asupra siguranței și vieții lor”, mai subliniază comunicatul de presă.

Reprezentanții organizației prezintă și principalele motive și factorii de risc care îi determină pe copii să își părăsească familia sau centrele de ocrotire: neglijarea și lipsa de supraveghere din partea adulților responsabili; conflictele repetate din familie, abuzurile asupra copiilor, fizice și/sau emoționale lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a altor rude, odată cu plecarea aparținătorilor legali la muncă în străinătate; blocaje în comunicarea cu părinții, cu precădere în situații dificile; abandonul școlar și influența/presiunea anturajului; consumul de alcool și substanțe halucinogene; situația economică precară a familiei.

Din anul 1983, ziua de 25 mai este dedicată copiilor dispăruţi, iar la nivel mondial sunt organizate acţiuni de sensibilizare cu privire la problematica copiilor declaraţi dispăruţi în întreaga lume.