Netanyahu va cădea în picioare

Câteva sute de susținători ai premierului Netanyahu s-au întâlnit ieri în Piața Habima (acolo unde se intersectează evocatoarele artere din Tel Aviv – bulevardul Rothschild și celebra stradă Dizengoff), scandând  „Opriți lovitura de stat!”. Astfel de manifestări publice sunt tot mai dese.

Ideea loviturii de stat face parte din arsenalul propagandistic redutabil al unui Bibi decis să să nu cedeze. E profund stupidă – contrapune puterea judiciară puterii executive – dar, cu cât mai stupidă, cu atât mai puternică propagandistic. Prim ministrul a calificat în repetate rânduri punerea sa sub acuzare ca pe un demers politic.

Azi-dimineață, Înalta Curte a amânat până după 2 martie decizia de a-i  încredința sau nu lui Netanyahu mandatul formării unui guvern în eventualitatea câștigării alegerilor, ținând seama de problemele sale penale. „Într-o democrație”, a perorat el, „poporul decide cine conduce poporul. Așa a fost metreu și va fi mereu. Nu-mi pot imagina că Înalta Curte va cădea în capcană”.

CONTROVERSĂAmendă record de 805 milioane de euro pentru Meta în Italia. Facebook a accesat fără acord galeriile foto ale utilizatorilor de Android

23:35

VIDEOGeorge Simion, interviu în presa internațională, în ziua în care 10.000 de români au ieșit în stradă: „Dacă mai există dreptate, Georgescu va fi eliberat. Dacă nu orchestrau ei totul, ar fi câștigat alegerile”

23:04

E pasionant de urmărit cum pozează Marele Bibi, genialul politician, în victimă politică, „vânat” de Justiție.

Sefarzii (urmașii evreilor care au trăit în Spania și Portugalia până la sfârșitul secolul XV) îl divinizează, deși e un ashkenaz pur sânge (urmaș al evreilor răspândiți, la începutul Evului Mediu, în spațiul Europei de nord-vest). Elita ashchenazită a fost mereu bine reprezentată în structurile de conducere ale Israelului, pe când sefarzii s-au simțit multă vreme „discriminați”, „marginalizați”. Bibi joacă o carte politică foarte inteligentă, pozând în sefard „oropsit”. În ochii sefarzilor, premierul e nevinovat, democrația e vocea poporului, iar poporul e mai presus de Justiție. A-l declara vinovat, înseamnă a nu ține seama de ei, ca în vremurile de dinainte de Menahem Begin.

Cu multă iscusință, Netanyahu mută viitoarea campanie electorală din  paradigma stânga-dreapta în logica ashchenazi-sefarzi.

După recenta victorie zdrobitoare din alegerile interne, și după ce, la petrecerea Likudului de final de Hanuka, contracandidatul său Gideon Saar a fost copios huiduit, va putea ridica vocea cu mai mult să își cearîă imunitatea parlamentară, pentru că, așa cum declara, „imunitatea nu doar că nu e anti-democratică, ci este piatra de temelie a democrației”. Problema e că, Knessetul fiind dizolvat, nu prea are de unde s-o ceară.

Orice predicție privind Orientul Mijlociu în 2020 și în anii care vin nu poate să eludeze întrebarea fundamental: va mai fi Netanyahu premierul Israelului? Contrar celor care îi prevestesc prăbușirea, cred că va rămâne la putere și după al treilea rând de anticipate din 2 martie anul viitor. Nu s-a copt încă în Israel omul politic care să îi facă față.  
Netanyahu va cădea în picioare, într-o democrație care se clatină puternic.