Efectele sociale ale COVID-19. Situația dramatică a unor români vindecați: „Mi-a scuipat în curte, din drum și mi-a zis să mă bată Dumnezeu că le-am adus Covidul în sat” / „M-au ignorat, m-au trimis iar în izolare”

Mai multe persoane se confruntă cu o nouă situație dramatică după vindecarea de coronavirus – marginalizarea socială. Unul dintre românii vindecați de COVID-19 a susținut că oamenii îl evită pe el și pe familia acestuia, iar un altul a povestit cum un vecin l-a amenințat. 

Un tânăr din Hunedoara, Marian, în vârstă de 35 de ani, a fost spitalizat timp de 32 de zile la Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din Timișoara, însă, deși a fost declarat vindecat, cunoștințele și prietenii îl evită în continuare, potrivit g4media.ro.

Până în prezent, acesta nu știe de unde a contractat virusul SARS-CoV-2 deoarece în urma anchetei epidemiologice făcută de DSP nu a fost identificată persoana de la care acesta a luat boala.

EXCLUSIV Peste 1.000 de polițiști care au dorit să ajungă șefi au picat la examen. Cei mai mulți nu au luat nota minimă

05:00

CONTROVERSĂ Fiul lui Soros, mesaj după ce Orban a pierdut alegerile în Ungaria: „Poporul și-a luat țara înapoi”

01:08

„Rănile” sociale lăsate în urmă de coronavirus: „M-au ignorat, m-au trimis iar în izolare”

„Aș fi intrat în contact cu un apropiat al unui caz pozitiv depistat foarte târziu. Pe atunci ne duceau cu izoleta, era un spectacol pentru toată lumea. Am făcut febră, mi-am pierdut apoi gustul și mirosul, am sunat la ambulanță. Au venit costumați, sirenele erau pornite, toți vecinii de la bloc erau la geamuri deja. A doua zi știa tot cartierul că am Covid. În fine, am fost tratat, am făcut vreo 6 teste timp de 32 de zile până când mi-au ieșit două negative la rând”, a povestit tânărul.

Însă boala și-a lăsat adânci urme sociale mai ales după ce a fost externat.

„De a doua zi de când am fost dus la spital, vecinii lor au început să-i hăituiască. Domle’, nu mințiți, când a fost ultima dată la voi? Noi toți suntem îngrijorați de pe scară, i-au spus lui tata la interfon. Eu nu locuiesc cu părinții mei. Ei au stat 14 zile în casă, fiindcă fusesem înainte cu o săptămână la ei. N-au avut nimic, n-au dezvoltat simptome. Apoi i-a ocolit toată lumea. Nici acum nu prea se apropie. Așa-s oamenii, îi cunoaștem acum cum sunt, mi-a zis tata. Când am fost în spital, mă suna toată lumea. Colegi, prieteni, verișori, rude: Ce faci, cum ești? Cum te putem ajuta? Telefonul suna foarte mult. Ziceam: wow, uite cum s-au îngrijorat toți. Am ieșit din spital și m-am autoizolat încă două săptămâni acasă la mine. Te plictisești, mai vrei să vorbești cu cineva. Unii nu-mi mai răspundeau la telefon , alții răspundeau și aveau treburi multe de rezolvat. Mai ziceam: hai la un suc, hai să bem o bere. Nu pot, nu acum, poate săptămâna viitoare, acum trebuie să mă duc nu știu unde, se scuzau”, a mai povestit Marian.

„Le-am și scris. M-am întors la muncă. Fac muncă de birou într-o firmă. Să vezi aici cum îmi oferă toți spațiu. Parcă aș avea lepră. Băi, m-am vindecat, nu am nici o problemă. Unii mai făceau și glume nesărate: Ce faci, Covidel? sau Spune-ne câți bani ai primit să zici că ai Covid? Nu toți, sigur, dar oamenii de la care m-aș fi așteptat cel mai puțin, m-au ignorat, m-au trimis iar în izolare, m-au ocolit. Nici cu rudele nu ne mai vedem. Așa sunt și bieții mei părinți, singura lor vină fiind că mă au pe mine”, a mai relatat acesta.

„Mi-a scuipat în curte, din drum și mi-a zis să mă bată Dumnezeu că le-am adus Covidul în sat”

Și Costel, în vârstă de 45, care locuiește într-un sat de lângă Târgu-Mureș a povestit prin ce a trecut odată ce a revenit la domiciliu după externare.

„Bată-te Dumnezău, mă, ne-ai adus Covidu în sat!”, a fost reacția unui vecin care a țipat din mijlocul drumului la el, scuipându-i peste gard.

„M-am blocat inițial, iar când mi-am revenit cu greu m-am stăpânit, fiindcă sunt mai coleric din fire și-am fost gata să ies la el. Am încercat să-i zic că nu mai am nimic, că m-am vindecat. I-am zis că-i arăt actele doveditoare, testele negative. Nu aveam cu cine. Tot înjura și zicea că vreau să-i omor pe toți și dacă mă prinde pe stradă nu ies bine. Apoi s-o dus la alții din sat și le spunea că le-am adus Covidu că vreau să-i curăț. S-o mai liniștit oamenii. Unii au înțeles, alții deloc. Cine-i om rămâne cu tine și la greu. Cine nu-i om, face așa. Eu nu-s supărat, că tot singur îs de 10 ani, de când s-o dus și tata, da alții ce fac? Singurii mei prieteni din ultimele două luni au fost medicii. Îs singurii care m-o întrebat ce fac, cum mă simt. Sătenii mă mai evită, da nu mă plâng, numa că uneori tare mi-ar plăcea să mai stau de vorbă cu unii, cu alții. Da nu vreau, că știu că nici ei, chiar dacă stau de vorbă cu mine, nu se simt bine. Se forțează”, a povestit bărbatul.