Riscul de a contracta COVID-19 nu este mai mare în orașele aglomerate. Ce arată o aplicație testată în Teheran

Riscul ca o o persoană să contracteze SARS-CoV-2 nu este amplificat de faptul că locuiește într-un oraș aglomerat, însă supraaglomerarea este un factor cheie. Datele au fost obținute în urma testării unei aplicații de „detectare”.

Cercetătorii au analizat cazurile din Teheran, Iran, unul dintre epicentrele timpurii ale pandemiei, folosind date din AC-19, aplicația națională de „detectare” a COVID-19 deținută de Iran, relatează dailymail.co.uk. AC-19, care a fost retrasă din Google Store anul trecut din cauza presupuselor acte de spionaj guvernamental, urmărește cazurile pozitive și decesele în funcție de locația geografică.

După investigarea legăturii dintre densitatea și transmiterea virusului în oraș, cercetătorii au descoperit că „densitatea singură nu poate fi considerată un factor de risc”. Experții subliniază diferența dintre densitatea urbană ridicată – un număr mare de oameni care locuiesc într-o zonă urbanizată – și supraaglomerarea.

REACȚIE Mesajul lui Horia Brenciu după performanța României la Eurovision: „Extraordinar! Felicitări, Alexandra Căptinăescu! A câștigat o voce a României!”

10:04

EXCLUSIV România riscă să piardă una dintre cele mai importante punți de legătură cu Republica Moldova- studenții. Câți universitari moldoveni sunt în România

10:00

Supraaglomerarea reduce capacitatea de distanțare socială, în timp ce densitatea urbană ridicată nu influențează neapărat măsura de prevenție menționată.

„Ceea ce determină răspândirea bolilor infecțioase în timpul unei pandemii este supraaglomerarea care funcționează diferit de densitate și poate apărea și în districtele cu densitate scăzută”, susține echipa de cercetători în lucrarea lor, publicată în Sustainable Cities and Society.

Densitatea populație nu ar fi un factor de risc în contractarea bolii COVID-19

„Ca urmare, zonele metropolitane și zonele dens populate pot fi, de asemenea, sigure în timpul pandemiei, deoarece densitatea singură nu poate fi considerată un factor de risc pentru COVID-19”, mai notează aceștia.

Autorii studiului, de la Universitatea Hiroshima din Japonia și de la universitățile din Teheran și Isfahan din Iran, au efectuat analiza în primele luni ale pandemiei.

Setul de date a constat din numărul de cazuri confirmate până pe 4 aprilie 2020 și 27 iunie 2020 și cazuri de deces apărute până pe 27 iunie 2020. Cercetătorii au evaluat dacă anumite variabile au afectat ratele de infecție din cele 22 de districte în care trăiesc aproximativ 8,6 milioane de locuitori ai Teheranului.

Ce metodă au folosit cercetătorii

Aceștia au folosit „modelarea ecuației structurale” (SEM), care folosește mai mulți factori pentru a indica influența variabilelor neobservabile, cum ar fi probabilitatea de a respecta recomandările de sănătate publică, în combinație cu factori măsurabili, cum ar fi accesul ușor la facilitățile medicale.

Densitatea singură nu a explicat modelul de distribuție geografică a cazurilor confirmate de COVID-19 și a deceselor în cele 22 de districte municipale din Teheran, au descoperit cercetătorii. Cu toate acestea, comportamentul responsabil din partea cetățenilor este necesar pentru a combate pandemia SARS-CoV-2 în mediile urbane dense, pentru a evita supraaglomerarea.

De asemenea, au descoperit că structura demografică a unei populații – vârstă, clasă socială și economică, acces la resurse – influențează mult mai mult decât densitatea.

Rata mortalității a fost mai mare în districtele cu o proporție mai mare de persoane în vârstă, în timp ce un proprietar de mașină sau cineva cu studii superioare poate fi, de asemenea, mai puțin vulnerabil la boală, arată oamenii de știință

Cercetătorii au susținut că există unele dezavantaje – în principal disponibilitatea și acuratețea datelor. Pandemia de coronavirus a evoluat atât de rapid în primele luni încât urmărirea prin aplicație nu poate surprinde dimensiunea completă.

„Următorul pas este să examinăm în continuare impactul densității urbane în alte contexte”

Numărul redus de teste, precum și lipsa relativă de simptome severe la copii și adulții tineri, ar fi putut distorsiona numărul de cazuri adevărate pozitive.

„Este probabil prea devreme pentru a trage concluzii definitive, astfel încât cercetările viitoare ar trebui să continue să investigheze relația dintre densitatea urbană și tiparele de transmitere a bolilor infecțioase”, a susținut autorul studiului, Nabi Moradpour, de la Universitatea din Teheran.

Cercetătorii speră că munca lor va ajuta factorii de decizie să elaboreze îndrumări în beneficiul oamenilor din așa-numitele „orașe compacte” – zone urbane înalte.

„Următorul pas este să examinăm în continuare impactul densității urbane în alte contexte. În plus, încercăm să examinăm impactul pe termen lung al pandemiei asupra politicilor compacte de dezvoltare urbană”, a declarat autorul studiului Ayyoob Sharifi, de la Universitatea Hiroshima.