Boala lui Putin

Cancer de diferite tipuri, boala Parkinson, probleme grave ale coloanei vertebrale, iată doar câteva dintre ”bolile” de care ar suferi Vladimir Putin, liderul autoritar al unei Rusii în care dreptul la liberă exprimare se concretizează prin ani grei de pușcărie.

Au trecut aproape trei luni de când ”bolnavul” Putin a ordonat invadarea Ucrainei, într-un acces de furie declanșat de o eventuală aderare rapidă la NATO a ucrainenilor și de nemulțumirea crescândă în fața refuzului occidental de a satisface garanțiile de securitate (absurde, de altfel) ale Moscovei. Înainte de ziua ”Z”, s-a insistat asupra ipotezei că Rusia a plusat la capitolul ”garanții” solicitate fiind sigură că va primi un ”Nu” hotărât, așa că scenariul belicos nu mai putea fi amânat.

Temerea cea mai mare a lui Putin, ca ipoteză de lucru, ar fi fost aceea că Ucraina va deveni stat-membru NATO cu o viteză alarmantă, ceea ce ar fi făcut imposibilă orice eventuală invazie a armatei ruse. Dacă informațiile Kremlinului ar fi fost corecte, mișcarea de pe 24 februarie a fost menită a zădărnici astfel de presupuse planuri ale Alianței Nord-Atlantice.

FINANȚE Alexandru Nazare, după avertismentul Moody’s privind legea salarizării: „Este o problemă de credibilitate pentru România”

00:02

FLASH NEWS Un colier istoric cu peste 600 de diamante, în valoare de 4 milioane de dolari, a fost furat de la un muzeu din Viena

23:46

Generalii ruși i-au transmis lui Putin că va fi o plimbare de plăcere prin Ucraina – gen Peninsula Crimeea a anului 2014 -, un război-fulger impetuos care să confirme, încă o dată, nu numai că Federația Rusă este continuatoarea URSS, ci și că forța militară a Rusiei trebuie să rămână o sperietoare pentru SUA, NATO și țările europene acuzate că joacă doar cum li se cântă de peste ocean.

Înainte de a se îmbolnăvi de cancer sau de Parkinson, există certitudinea că Vladimir Putin s-a îmbolnăvit de nervi după mai bine de 80 de zile de război-fulger răsuflat. În aceste condiții, îngrijorarea ar trebui să fie indusă de eventuale decizii luate la supărare, dintr-un orgoliu exacerbat care, indiferent de ceea ce spun susținătorii sau ”yesmenii” săi, îl caracterizează pe liderul de la Kremlin.

Întreaga planetă stă, acum, cu sufletul la gură, iar aparițiile/prestațiile lui Putin sunt analizate corespunzător. Îi tremură mâinile, are mișcări necontrolate pe care nu reușește să le mascheze în totalitate, vorbește prea încet, privește fix sau anapoda? Totul este disecat, răsucit pe toate fețele, sunt strecurate emoții de înțeles și aversiuni de înțeles.

Oficial – dar astfel de răspunsuri fac și au făcut parte din strategia Kremlinului, fără ca rușii să dețină, totuși, monopolul -, Putin e bine-mersi, nici nu s-a operat, nici nu suferă de insomnie, nu se trezește cu fața la cearșaf. E drept, are o anemie considerabilă, dar asta ca urmare a sancțiunilor economice care i-au fost impuse, iar anemia ”Țarului” se transmite întregii Federații Ruse.

Putin este chinuit, totuși, și de unele păreri de rău, ceea ce duce la creșterea ritmului cardiac, dar atât și nimic mai mult. Îi pare rău fiindcă nu a reușit decât să dea cu pumnul în masa Ucrainei, cu toate că și-ar fi dorit un Volodimir Zelenski în poziție de drepți. Dorința sa – iată că nici ”Țarilor” nu le sunt îndeplinite toate dorințele de un destin considerat mărinimos până mai ieri – s-a disipat precum aburul, iar Putin a avut, cu siguranță, și ceva puseuri de tensiune. Repet, atât și nimic mai mult.

Vladimir Putin nu suferă de remușcări, spre exemplu, nu are regrete care să îl doară până în străfundul sufletului pentru măcelul pe care l-a declanșat cu o ușurință letală. Din contră, parada de la 9 mai a demonstrat că boala grandomaniei este singura care l-a acaparat, încetul cu încetul, după ce Boris Elțîn a părăsit Kremlinul, lăsând ușa deschisă ”tinerei speranțe” cu trecut KGB.

Trecând peste toate supozițiile legate de starea de sănătate – precară, îngrijorătoare, normală? – a lui Vladimir Putin, doar medicul său putând să spună, vreodată, dacă a fost ceva în neregulă (să nu uităm că mândrul ”macho” al Rusiei de ieri și de azi va împlini, totuși, 70 de ani în această toamnă, pe data de 7 octombrie) cu organismul său prezentat în culori super-optimiste de fiecare dată, este evident că ”Țarul” suferă.

Se află într-o metastază a orgoliului împins până dincolo de limitele bunului simț, iar cancerul care-i distruge sistemul imunitar, la aproape trei luni de la invadarea Ucrainei, este o prea mare încredere în dictatura personală pe care a implementat-o în Rusia.

”Dictatura este ca un fag uriaş, impresionant la prima vedere, dar sub care nu creşte nimic”

Stanley Baldwin, politician englez

În același timp, Vladimir Putin suferă și de amnezie. A devenit un uituc, fără a fi atins de Alzheimer. Nu mai ține mine că soarta tuturor dictatorilor acestui pământ a fost, în cele din urmă, tristă. Iar istoria nu mai păstrează decât numele lor, alăturat  milioanelor de victime pe care le-au trimis, cu o ferocitate animalică, în neant…

Citește și:

• Experimentul ”Ucraina”
• Să te ferești de ruși atunci când insistă că n-ai dreptate!
• Rusia lui Putin și libertatea de exprimare care moare cu zile
• Prins în hora NATO, Viktor Orban dansează pe muzica lui Putin
• Rusia, prizoniera lui Putin…