Asediată de SARS-CoV-2, Europa este amenințată și de PUTIN-22

Asediată de SARS-CoV-2, Europa este amenințată și de PUTIN-22
Publicat: 22/03/2022, 17:27
Actualizat: 22/03/2022, 17:44

Suveranitatea rămâne un  atribut inerent, inalienabil și indivizibil al unui stat, constând în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența neștirbită în relațiile cu alte state ale lumii. Potrivit acestui principiu al suveranității, un stat – oricare ar fi el, indiferent de momentul temporal luat în discuție – se conduce liber, în plan intern sau extern, fără amestec din afară.

Încă nevindecată pe deplin după provocarea tragică a pandemiei de coronavirus – și alarmată, în perspectivă, din cauza unui posibil alt val de infectări cu SARS-CoV-2 –, Europa febrilă își vede sistemul imunitar pus, din nou, la încercare. De data aceasta, însă, pe coridoarele nesfârșite ale unui spital multiplicat, trece cu pași nesiguri însăși democrația europeană, îmbolnăvită de un virus ale cărui mutații dau fiori în toate cancelariile – PUTIN-22 și războiul prezentat, în laboratoarele Kremlinului, drept ”operațiune militară specială”.

Plămânii organismului european sunt slăbiți, iar stocurile de pace – oxigenul atât de necesar în secțiile de Terapie Intensivă – par a fi limitate.

Noul asediu declanșat de PUTIN-22 induce o stare de asediu generalizată, în timp ce valuri de celule amenințate fug din calea atacurilor nemiloase și anticorpii își reconsideră prioritățile ”medicale”.

PUTIN-22 este agresiv, cu atât mai mult cu cât savanții europeni, timp de mai bine de două decenii, au asistat la ”mutații” periculoase pe care ori nu le-au înțeles pe deplin, ori au crezut că însuși sistemul imunitar european le va ”descifra” în cele din urmă și nu va fi luat, vreodată, pe nepregătite. Realitatea spune altceva. Suntem bolnavi de o prea mare încredere în forța incomensurabilă a democrației, iluzionându-ne că natura ne-a hărăzit un rol crucial și că, într-un final, vom aplauda cu frenezie happy-end-ul reconfortant.

PUTIN-22 a lovit, însă, din aproape în aproape. În prima fază, s-a adaptat unei Rusii care suferea de mândrie exacerbată, după destrămarea Uniunii Sovietice, astfel că a descoperit un teren propice pentru a se dezvolta corespunzător. Încetul cu încetul, Rusia a trecut de la stări febrile la dureri incomensurabile de cap, iar anticorpii cei mai puternici au fost eliminați. Paradoxal, PUTIN-22 a transformat unii anticorpi în aliați, ceea ce demonstrează nu numai capacitatea letală de a se adapta, ci și o abordare persuasivă demnă de o cauză mai bună. Asta fără a mai vorbi despre ”duplicitatea” unor anticorpi care și-au renegat rolul benefic pe care l-ar fi avut în trupul Rusiei, formând, azi, un scut protector în jurul lui PUTIN-22.

Dacă SARS-CoV-2 se poate răspândi din gura sau nasul unei persoane infectate sub formă de particule lichide mici, atunci când aceasta tușește, strănută, vorbește, cântă sau respiră, PUTIN-22 își întinde ”tentaculele” nevăzute propagându-se printr-o mass-media de stat subjugată, prin manipularea conștiințelor, prin prezentarea albului drept negru și, bineînțeles, prin legi care, la diferite intervale de timp, asigură o infectare constituțională pe termen lung.

Rusia a trecut prin două decenii de ”stare de rău” latentă. S-a vitaminizat, din când în când, a primit perfuzii cu ”orgoliu național”, a avut și perioade când s-a simțit ”mai bine” și, punând-și comprese, a privit optimistă către un mâine lipsit de dureri. Dar nu a fost așa. Și asta pentru că PUTIN-22, nerăbdător, de altfel, a știut să-și ascundă magistral toată această nerăbdare și, fără a bate pasul pe loc, a ”lucrat” intens, la toate capitolele, inclusiv în ceea ce privește mentalul colectiv al rușilor.

Tocmai din această cauză, PUTIN-22 este privit diferit, în moduri diametral opuse.

  • Părți ale trupului Rusiei îl consideră binefăcător, mulțumindu-se să creadă că, de fapt, amenințarea vine din exterior (SUA, NATO, UE), iar PUTIN-22 poate asigura vindecarea ”rănilor” unui trecut sovietic spre care unii ruși privesc nostalgici.
  • Organismul european vede în PUTIN-22, abia acum, o reală amenințare, mai ales după ce sunt infectate deja celulele ucrainene, iar în creuzetele Kremlinului este pregătită, meticulos, o metastază în galben și albastru.

Spre deosebire de PUTIN-22, SARS-CoV-2 nu a negociat. A atacat fără milă, a produs tragedii incomensurabile și a frânt destine. Nu a cerut să se întâlnească, repetat, cu mai-marii medicilor lumii pentru a pune/impune condiții mai mult sau mai puțin demne de a fi acceptate.

PUTIN-22 este cu totul altfel, ”lovind” fără milă și scrupule, la rândul său, dar având capacitatea (letală, totuși) de a propune armistiții. Însă Ucraina bolește de aproape o lună de zile, numărul anticorpilor scăzând alarmant, iar întregul trup al Europei este cuprins de frisoane.

O infecție înseamnă, potrivit specialiștilor, o pătrundere activă sau pasivă a unor germeni patogeni – paraziți, microbi sau virusuri – care, ajunși în organism, pot rămâne la locul porții de intrare sau pot ajunge în curentul sanguin. În cazul unei înmulțiri excesive în sânge, apare fenomenul numit ”septicemie”, consecințele fiind dezastruoase pentru organismul infectat. În cazul unui agent virulent, într-un interval de timp scurt, apar și semnele de boală, iar aceasta trebuie tratată. În caz contrar, va surveni decesul pacientului, iar ”agresorul” – oricum s-ar numi el – va avea câștig de cauză.

Se spune că un virus acționează cu atât mai periculos cu cât descoperă un organism slab, un sistem imunitar care nu mai funcționează la întreaga capacitate. Pandemia de coronavirus a ”mușcat” trupul Europei – așa cum a ”mușcat” și trupul Rusiei care îl ”oferă” lumii pe PUTIN-22. E drept, este o Rusie ”îmbolnăvită”, la rândul său, iar acea parte a Rusiei care se opune lui Putin este, cel puțin deocamdată, neputincioasă.

Slăbită la nivel medical, Europa încearcă să nu piardă lupta cu boala la nivel democratic, acolo unde repercusiunile pot fi devastatoare.

Se vorbește despre un al Treilea Război Mondial, adică despre o infecție generalizată care ar transforma nu numai trupul Europei, ci și întreaga planetă, într-un organism răpus de cancerul războiului.

Dar ”medicamentul pentru toate relele democrației este și mai multă democrație”, spunea Henry Louis Mencken, critic literar, jurnalist și filolog american. Democrația ca medicament, democrația ca armă, democrația transformată în vârful de lance al sistemului imunitar – iată, în esență, ”vaccinul” necesar în lupta cu PUTIN-22.

Vorbind, la rândul său, despre democrație, scriitorul și moralistul Plutarh a dat un exemplu sugestiv: ”Când cineva i-a cerut să introducă în stat democrația, Licurg i-a răspuns: «Fă mai întâi democrație la tine acasă»”.

În consecință, trupul Europei luptă cu o agresiune declanșată de un PUTIN-22 care a ”știut” să minimalizeze ideea de democrație chiar în punctul de plecare, Rusia. Și, firește, a discuta despre democrație, la orice masă a negocierilor, cu Vladimir Putin, pare utopic. Și nu are cum să ducă la rezultate pozitive. Fiindcă, de fapt, PUTIN-22 vrea să ducă ”negocieri” – mai întâi cu trupul Ucrainei, ulterior cu trupul Europei, pe urmă cu trupul întregii lumi – care să îi asigure un statut privilegiat și promisiunea că nu va fi inventat un ”vaccin-minune”.

Plutește aer izul macabru al războiului care nu se mai termină. Un astfel de război induce resemnare în rândurile celor care își văd viața dată peste cap, numărând morții alături de care, până mai ieri, vorbeau despre viață și făceau planuri de viitor. De cele mai multe ori, acceptarea unor condiții care îl ”mulțumesc” pe agresor nu reprezintă nici rezolvarea situației și nici ”ieșirea” din boala prelungită.

”Boală lungă, moarte sigură”. Își mai aduce cineva aminte de această axiomă populară?

PUTIN-22 nu face altceva decât să permanentizeze o ”boală europeană” pe care a alimentat-o, cinic, de multă vreme, pornind de la premisa că Europa va fi din ce în ce mai slăbită. Iar pacea mult trâmbițată înseamnă – istoria o demonstrează – un șir lung și dureros de compromisuri.

Dacă Vladimir Putin va obține – într-un final sumbru – ceea ce își dorește, febra Europei va continua să crească alarmant, ”infecția” se va generaliza, iar ”vindecarea” va rămâne doar o iluzie promovată de creduli sau șarlatani.


Citește și:

Cristian Lisandru
S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole de investigație, politică internă, politică citeste mai mult