Să te ferești de ruși atunci când insistă că n-ai dreptate!

Să te ferești de ruși atunci când insistă că n-ai dreptate!
Publicat: 04/05/2022, 16:48

Se apropie ziua de 9 mai. Dincolo de presupunerile legate de dorința lui Vladimir Putin de a avea măcar un fir de ață de care să se lege pentru a transmite că ”operațiunea militară specială” declanșată pe 24 februarie – a se citi invadarea Ucrainei, cu toate atrocitățile care au urmat, negate de Moscova ca și cum oficialii Kremlinului ar trăi într-o cu totul altă realitate – este încununată de succes, rămân destine frânte și zecile de mii de morți.

Îngropați în morminte săpate în grabă, morții nu mai pot contraataca vreodată, însă amintirea lor este îndeajuns de puternică pentru a plasa pe umerii Moscovei o vinovăție indubitabilă.

Paradoxal – sau ironic, în momentul actual, unul al bombelor care strivesc speranțe și fac să curgă râuri de lacrimi – pe 9 mai este sărbătorită și Ziua Europei. Data marchează aniversarea momentului istoric reprezentat de ”Declarația Schuman”, care a propus ideea unei noi forme de cooperare politică în Europa, ”care ar face ca războiul dintre națiunile Europei să fie de neconceput”.

Propunerea lui Robert Schuman – politician, om de stat, avocat și diplomat francez, recunoscut ca unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene – este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene, fiindcă acea Comunitate Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) – înfiinţată de Franţa, Germania, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg – a fost prima dintr-o serie de instituţii europene supranaţionale care au stat la baza Uniunii Europene de astăzi.

Printre altele, ”Declarația Schuman” – rostită la 9 mai 1950 – preciza:

  • ”Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă”
  • ”Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care să creeze în primul rând solidaritate de facto”

Timpul a trecut, Uniunea Europeană a devenit o realitate, s-a discutat despre încheierea Războiului Rece și despre relații care să se bazeze exclusiv pe interes reciproc, inclusiv cu Rusia unui Vladimir Putin care zâmbea (mai) mereu și dădea bine în pozele de grup.

Totuși, pe data de 24 februarie a acestui an, UE și NATO s-au văzut puse în fața unui fapt împlinit. Vladimir Putin – cel care se contrazisese, practic, cu toată lumea – transmițând că Occidentul bătea câmpii, pur și simplu, atunci când anticipa o invadare a Ucrainei de către armata rusă, a declanșat ”operațiunea militară specială” care a readus Europa în pragul unui război devastator.

Din trei direcții, Ucraina a fost strânsă ca într-o gheară metalică, inclusiv Belarusul punându-și teritoriul la dispoziție pentru ca armatele ”impetuoase” ale lui Vladimir Putin să readucă în atenție ”războiul-fulger”.

Am ajuns, astăzi, în cea de-a 70-a zi de război, chit că Moscova preferă eticheta mincinoasă pe care n-a crezut-o nimeni încă din primul minut. Rusia – prin generalii săi care trebui să pară cât mai îmbățoșați cu putință, pentru a peria orgoliul ”Țarului” – spune că totul ”este în grafic”, cu toate că, după ce ocuparea Kievului s-a dovedit a fi un fiasco, graficele de la Statul Major al Armatei Ruse au devenit… perfectibile. S-au trasat noi directive ”la moment”, s-a insistat pe rezolvarea problemei ”Donbas”, înainte de toate, s-a bombardat aprig Mariupolul, s-a bombardat fără milă Odesa etc.

Acum, în preajma zilei de 9 mai, ițele sunt la fel de încurcate, ba chiar aș anticipa și aș spune că se vor încurca din ce în ce mai mult. Și iată de ce:

  • Vladimir Putin încearcă să își salveze imaginea șifonată. Trebuie să ”vândă” rușilor succese militare rapide, mai ales că timpul a trecut și armata rusă s-a tot poticnit în fața unei rezistențe ucrainene acerbe. E drept că Ucraina a beneficiat de sprijinul Occidentului, în timp ce Rusia lui Putin și oligarhii lui Putin au fost puși la zid (și) prin pachete de sancțiuni economice, iar armata a scârțâit la propriu.
  • Avioanele și elicopterele rusești încalcă spațiul aerian al Suediei și Finlandei – care aspiră la statutul de țări membre NATO – și al Danemarcei, stat NATO.
  • Acțiuni provocatoare din ce în ce mai dese apar în regiunea transnistreană, acolo unde separatiștii pro-ruși devin din ce în ce mai vocali, acuză atacuri ”teroriste”, iar oficialii de la Tiraspol au și ridicat nivelul de alertă teroristă la ”roșu”.
  • Voci ale generalilor ruși se fac auzite din ce în ce mai des, unul dintre aceștia susținând că România are de gând să… atace Transnistria și să ”anexeze” Republica Moldova.
  • Alte ”interfețe” jalnice ale lui Vladimir Putin au acuzat România că livrează armament Ucrainei, în schimbul a milioane de tone de cereale. Sau, într-un scenariu nr. 2, că România este țară de tranzit pentru armament venit din Occident cu destinația Ucraina.
  • Atât Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Federației Ruse, cât și Maria Zakharova, purtătorul său de cuvânt, au făcut un salt în timp, îndreptând degete acuzatoare către Israel, în contextul în care Volodimir Zelenski are origini evreiești.

Serghei Lavrov – unul dintre ”greii” anturajului lui Vladimir Putin – a spus răspicat că Adolf Hitler a avut origini evreiești (dar istoricii și alți specialiști dezmint o astfel de afirmație hazardată) și că, practic, ”antisemiții cei mai mari sunt evreii înșiși”.

Pe de altă parte, Maria Zakharova a preluat rapid ”mingea” ridicată de Lavrov și a punctat acolo unde, de fapt și de drept, se dorea a se insista de la bun început. Mercenari israelieni ar lupta în Ucraina, alături de militanți din faimosul deja batalion Azov. Evident, Ierusalimul vorbește despre declarații scandaloase și de o crudă răstălmăcire a istoriei, cert este că focul se întețește, iar Moscova – la diferite (scurte) intervale de timp – mai introduce câte un lemn în flăcări.

Apropiindu-se ziua de 9 mai – lumea fiind mai mult interesată de o eventuală paradă în Piața Roșie decât de Ziua Europei -, mulți se întreabă dacă nu cumva Vladimir Putin va lua încă o decizie ”tare” și îndeajuns de controversată. Se vorbește despre faptul că liderul de la Kremlin este strâns cu ușa din cauza insuccesului de pe frontul ucrainean, motiv pentru care va renunța la sintagma ”operațiune militară specială” și va declara… război Ucrainei.

Evident, nu ar face asta pentru a demonstra că pune toate cărțile pe masă, ci pentru că o astfel de declarație de război ar însemna și o mobilizare generală la nivelul Federației Ruse, respectiv noi forțe – ale rezerviștilor – îmbrăcate în uniformă care să ducă mai departe ambițiile nemăsurate ale Comandantului Suprem.

Fix în aceste zile, statul (”neutru”) Belarus declanșează manevre militare ”surpriză”, ridicând alte semne firești de întrebare. Încă de la începutul invaziei, analiștii militari s-au întrebat dacă prietenul Lukașenko îl va sprijini pe Putin nu numai cu teritoriul, ci și cu soldați & tehnică de luptă. Oficialii din Belarus susțin că își testează – ironic, am putea spune că au ales cum nu se poate mai bine momentul – ”capacitatea reactivă a armatei”, respectiv modul în care ar putea trece rapid în alertă pentru a se muta… în zone predeterminate.

Din Belarus s-a mai transmis, concret, că armata trebuie să fie pregătită pentru o eventuală ”criză”. Memoria pe termen scurt nu ne joacă feste, drept pentru care ne amintim cum, înainte de invadarea Ucrainei – negată de Moscova, la vremea respectivă -, Putin și Lukașenko se jucau ”de-a războiul”, la granița lui Zelenski, în ”exerciții militare comune” de amploare.

Trecând și pe la Minsk, revenim la Moscova. Întrebat despre o posibilă mobilizare a rezerviștilor ruși și despre o eventuală declarație de război la adresa Ucrainei a lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov – purtătorul de cuvânt al Kremlinului – a recurs la sintagma care îi este cea mai dragă atunci când vine vorba despre viitoare mutări ale Moscovei. ”Este o prostie”, a spus Peskov, dar să nu uităm că tot ”prostii” au fost etichetate și întrebările despre atacul asupra Ucrainei, în acele zile în care Rusia cerea cu insistență ”garanții de securitate” scrise de la SUA și NATO. Așa că exact la genul acesta de eventuale ”mutări” ar trebui să fim atenți atunci când secretarul de presă al lui Vladimir Putin surâde atotștiutor și minimalizează unele întrebări. Există, totuși, indicii că parada din Piața Roșie nu va lipsi. Avioanele de luptă și elicopterele rusești au practicat zborul în formațiuni de paradă în cadrul unei repetiții a viitoarei Parade de Ziua Victoriei deasupra Pieței Roșii din Moscova, semn că Vladimir Putin o ține pe-a lui și – vorba aceea – chelului numai tichia de mărgăritar îi lipsește.

Într-un astfel de context cu totul alambicat la nivel militar și (firește) economic, doar câțiva își mai aduc aminte că – tot pe data de 9 mai, dar de data aceasta 1877 – marele patriot și politician Mihail Kogălniceanu citea Declaraţia de Independenţă a României, proces care avea să pună punct, prin nepieritorul sacrificiu de sânge al soldaților români aduși de la coarnele plugurilor, sutelor de ani de dominaţie otomană.

Pe data de 10 mai 1877, Declaraţia de Independenţă a României a fost semnată de regele Carol I.

”Nu este în lumea aceasta totul deşertăciune, rămâne ceva statornic; rămân faptele mari, care sunt nepieritoare”

Mihail Kogălniceanu


Citește și: 

Cristian Lisandru
S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole de investigație, politică internă, politică citeste mai mult