Ultima DESCOPERIRE a oamenilor de știință: o zi va avea 25 de ore! Fenomenul observat are legătură cu Luna

Ultima descoperire a oamenilor de știință arată că Luna se îndepărtează de Pământ, un fenomen ce are drept urmare mărirea zilelor.

Nu cu mult, dar încet și constant, ziua s-a mărit, susțin cercetătorii.

Atracția gravitațională, slăbită

Studiul realizat de un grup de cercetători de la Universitatea „Madison”, din Wisconsin, a ajuns la concluzia că, de-a lungul a milioane de ani, atracția gravitațională dintre Pământ și singurul său satelit natural a slăbit. Iar această defecțiune a conexiunii a dus, aparent, la o rotire mai lentă a planetei noastre, care, astfel, a permis Lunii să se miște în ritmul unui melc.

După ce au studiat Luna în raport cu Pământul, oamenii de știință au ajuns la concluzia că astrul ceresc se îndepărtează cu o rată de 3,82 centimetri pe an. Calculând ce înseamnă această distanțare de Pământ, oamenii de știință au aflat că, în 200 de milioane de ani, o zi pe Terra va avea 25 de ore în loc de 24.

NEWS ALERT Călin Georgescu a transmis un prim mesaj susținătorilor săi, în a 11-a noapte de arest: „Copleșit de iubirea voastră, v-o întorc înmiit!” Vezi întreg mesajul

01:22

ULTIMA ORĂ Decizia anului. Trump deschide piața americană pentru motorina rusească, după o discuție cu Putin. „Prețurile vor scădea spectaculos în toată lumea”. Zelenski acuză Washingtonul că finanțează indirect războiul Rusiei: „Un cadou de ziua lui Putin”

01:08

Co-autor al studiului, profesorul Stephen Meyers a spus: „Pe măsură ce Luna se îndepărtează, Pământul este ca un patinator care se învârte tot mai încet pe măsură ce își întinde brațele”.

De asemenea, pe lângă ipoteza cu privire la cât timp va avea o zi în viitorul îndepărtat, cercetătorii americani au calculat și cât de lungă a fost o zi pe Pământ acum 1,4 miliarde de ani – doar 18 ore.

Conform raportului făcut public de universitatea mai sus menționată, acest lucru se datorează faptului că Luna a fost, cândva, mult mai aproape de planeta noastră și a avut o influență mai mare asupra modului în care s-a rotit pe axa sa.

Ca să strânge toate aceste informații, oamenii de știință au folosit astrocronologia – o metodă care leagă teoria astronomică de observația geologică.

„Una dintre ambițiile noastre a fost să folosim astrocronologia pentru a descoperi valoarea timpului în trecutul cel mai îndepărtat, dezvoltând, în felul acesta, scări de timp geologice foarte vechi (…) Vrem să putem studia roci vechi de miliarde de ani”, a explicat profesorul Myers.

Mai departe, studiind sedimentele luate dintr-o rocă veche de 90 de milioane de ani, Myers și colegii săi cercetători au obținut o perspectivă cu privire la cum cred ei că arăta sistemul nostru solar.

„Cu aproximativ 1,5 miliarde de ani în urmă, Luna ar fi fost suficient de aproape Pământ încât interacțiunile gravitaționale ar fi distrus-o”, a explicat Meyers. Și profesorul Alberto Malinvero, care a luat parte la studiu, a transmis că vrea să aprofundeze ancheta referitoare la această idee. „În viitor, vom extinde lucrarea în diferite intervale de timp geologic”, a promis el, potrivit unilad.com.