EXCLUSIV | Povestea românului „prins” între Pământ și Lună. Cum a ajuns în echipa care pregătește prima misiune NASA pe Lună, după 50 de ani. „Lumea științei oferă o răsplată extraordinară unei minți curioase. Munții Carpați există și pe Lună” (FOTO)

Publicat: 07/09/2022, 11:15
Actualizat: 07/09/2022, 14:57

„În secunda doi aș merge pe Lună. Să știți că, de acolo, se văd și Munții Carpați, Montes Carpatus!”, spune, într-un interviu pentru Gândul, Dragoș Alexandru Păun, românul care își ”împarte” viața între Pământ și Lună. Inginerul român din Brașov, stabilit de câțiva ani în Germania, este unul dintre profesioniștii din echipa care lucrează la lansarea misiunii Artemis 1, parte a proiectului prin care NASA își propune să retrimită un echipaj uman pe Lună până în 2025.

Ceea ce pentru mulți dintre noi pare un episod din „Star Trek”, pentru inginerul român reprezintă normalitatea muncii sale și împlinirea celui mai mare vis al său încă din copilărie, pe vremea când s-a îndrăgostit iremediabil de aviație.

Dragoș Alexandru Păun povestește cum, la început, și-a dorit să fie pilot de vânătoare. A înțeles, fără prea multe complicații, că aviația este prioritatea sa numărul unu și, indiferent ce spun și ce cred alții, acesta este drumul lui.

Românul Dragoș Alexandru Păun, „Propulsion Systems Engineer” în cadrul Ariane Group

Momentul de glorie din copilărie: să privească avionul de lângă Aurel Vlaicu, la Paralela 45

Dragoș Alexandru Păun, propulsion systems engineer în cadrul Ariane Group – compania europeană care s-a ocupat de integrarea sistemelor de propulsie la nava Orion -, a povestit, în interviul acordat Gândul, cum își ruga părinții să oprească tot timpul la avionul de lângă Aurel Vlaicu, la Paralela 45. Era momentul lui de glorie să privească acel avion. Dacă se întâmpla, cumva, să adoarmă și să rateze momentul, când se trezea îi punea să întoarcă mașina și să îl ducă înapoi să vadă avionul.

Dragoș Alexandru Păun a terminat Facultatea de Construcții Aerospațiale a Universității Transilvania din Brașov, urmând apoi un master internațional, în Italia, Franța și Germania, bazat pe ceea ce îl fascina cel mai mult: să descopere secretele zborului spațial uman. A fost o portiță care l-a propulsat pe „scena” mare, ajutându-l să cunoască oameni care i-au deschis orizonturile în această zonă, una greu accesibilă.

Inginerul român din Brașov își trăiește marele vis

După ani de muncă într-un domeniu pentru cei mai mulți dintre noi intangibil, inginerul din Brașov și-a văzut visul cu ochii. Astăzi, este parte a misiunilor – la care odinioară doar îndrăznea să viseze cu ochii deschiși – care îl motivează, îl provoacă și îi dezvăluie, mai mult cu fiecare zi, misterele spațiului și ale Lunii.

Una dintre sarcinile sale în cadrul misiunii Artemis 1 a fost implementarea și integrarea a opt dintre cele 33 de motoare ale navetei Orion – proiectul comun prin care NASA și Agenția Spațială Europeană (ESA) și-au propus să ducă un echipaj uman pe Lună și, de acolo, înapoi pe Pământ.

După două încercări eșuate pentru Artemis 1, inginerul Alexandru Păun susține că cel de-al treilea zbor al echipajului ar putea avea loc în jurul datei de 17 octombrie.

„Am găsit toată viața aeronavele și astronavele ca fiind cel mai înalt produs ca tehnologie pe care îl avem”

Reporter: De unde dragostea pentru aviație, pentru spațiu, dar și ce a determinat, copil fiind, această constanță în a ști care este drumul profesional pe care ați vrut să mergeți încă din copilărie? A fost ceva sau cineva care v-a inspirat?

Dragoș Alexandru Păun: Inițial, voiam să fiu pilot de vânătoare. Noi, la Brașov, avem Academia de Aviație Militară, am avut și planoare la Aerodromul Sânpetru… Lucrurile acestea mi-au oferit, oarecum, o formare în sensul disciplinei și un orizont la care să privesc. Și unul dintre cei mai buni prieteni ai mei este extrem de pasionat de aviație. A făcut facultatea la Brașov la Construcții Aerospațiale, cu o generație înaintea mea, deci cu cinci ani înaintea mea.

Pe lângă această inspirație spre domeniul de aviație – care pentru mine era mult mai palpabil, fiind Brașov, fiind aproape de IAR (n.r – Industria Aeronautică Română) -, vizitând fabrica de mai multe ori, am avut avantajul acesta de a fi inspirat în industria aviației. Toată viața am găsit aeronavele și astronavele ca fiind cel mai înalt produs ca tehnologie pe care îl avem.

Aviația a fost, pentru mine, numărul unu și am avut norocul ăsta să știu de la început ce vreau să fac. Îmi amintesc că îi puneam pe ai mei să opresacă tot timpul la acel avion de lângă Aurel Vlaicu, la Paralaela 45 și dacă dormeam și treceam de punct, îi puneam să întoarcă și să mă ducă înapoi la avion.

„Lucrăm pentru următoarea rachetă Ariane 6 și tehnologie viitoare”

Cum ați ajuns din Brașov în Germania și mai apoi să lucrați în proiecte care își propun să ducă oamenii pe Lună? Cât a fost muncă și cât a fost noroc, cât de mult a contat să fiți omul potrivit la locul potrivit?

Da, am avut și foarte mult noroc. Atunci când am terminat facultatea, am aflat de la unul dintre profesorii mei de un master internațional în domeniul spațial. Era cu diferite stagii în Italia, Franța și Germania. Am fost admis la acest master și pot spune că a fost o experiență care mi-a schimbat viața.

Am început să iau contact cu foarte multe persoane care lucrau în industrie. După master, am avut ocazia să încep să lucrez la Thales Alenia Space, trei ani de zile, pentru diverse misiuni, inclusiv Stația Spațială Internațională, naveta spațială. Mărturisesc că, în acel moment, nu credeam eu însumi că pot să lucrez pentru asemenea lucruri.

După o perioadă, mi s-a oferit acest post în Germania – în Bremen, noi avem o fabrică care aparține de Grupul Airbus, compania se numește Ariane Group și care se ocupă, în principal, cu racheta europeană Ariane. Iar acum, lucrăm pentru următoarea rachetă Ariane 6 și tehnologie viitoare.

„Când vorbești de sisteme proiectate să mențină viața, ele devin cu atât mai mult mai complicate”

Care este, concret, rolul inginerului Alexandru Păun?

Rolul meu a crescut în mod constant. Inițial, mă ocupam foarte mult de sisteme mecanice și de modul în care materialele se defectează în timp. În acest moment, noul meu rol va fi concentrat mai mult pe sistem. Astronavele sunt, în sine, sisteme compuse din sisteme, care la rândul lor sunt compuse din alte sisteme. Deci vorbim de o complexitate foarte mare, unde este foarte dificil să faci managementul interfațelor.

Toate funcțiile sistemului în sine la nivel înalt sunt decise de performanțele și de rezistența în timp, să-i spun, de redundanța sistemelor din care sunt compuse. Iar atunci când vorbești de sisteme proiectate să mențină viața, ele devin cu atât mai complicate.”

„Se încearcă foarte mult și o industrializare a spațiului”

Cât de complicat, cât de provocator, cât de motivant este ceea ce face inginerul Alexandru Păun? 

Aș spune că există foarte multă muncă. În domeniul nostru, nu există niciodată pauză, pentru că, în acest moment, se încearcă foarte mult și o industrializare a spațiului și atunci trebuie să poți să produci diferite module. Munca, în general, devine mult mai complicată.

În sensul abilităților de care ai nevoie, trebuie să fii tot timpul dispus să muncești mai mult, trebuie să ai foarte multă deschidere față de ceilalți, pentru că munca în echipă este absolut vitală pentru ceea ce facem noi.

De asemenea, trebuie să înțelegi că diferențele dintre tine și cei cu care lucrezi sunt întotdeauna un atu, pentru că ei pot vedea lucrurile într-un mod diferit față de cel pe care-l vezi tu și astfel se ajunge la un sistem optic. Atunci când începi să pui pe o foaie de hârtie cum ar arăta sistemul, este complet diferit față de structura finală a punctului de la care ai pornit.

„Cred că știința are capacitatea să schimbe lumea în bine”

Vorbim, mai mult cu fiecare zi, despre tehnologia viitorului. Au oamenii cu adevărat încredere în știință, pentru că, la nivel declarativ, par să fie fascinați de tot ceea ce înseamnă spațiu, NASA, aeronave, tehnologie? Care este tehnologia viitorul, pentru că am ajuns într-un punct în care vorbim, la propriu, să ducem oameni pe Lună?

Partea umană în societate nu aș spune că este separată de tehnologie –  pentru că este influențată de ea -, însă tehnologia în sine devine din ce în ce mai complicată, ceea ce exclude din ce în ce mai mulți oameni la a înțelege cum funcționează.

Și aici avem unul dintre pericole. Toată lumea știe cam cum funcționează o mașină, cum funcționează un motor cu combustie internă, dar nu foarte mulți oameni știu, de exemplu, cum funcționează o centrală nucleară.

Și este ușor să pierzi încrederea în știință sau să permiți ca știința să fie folosită într-un mod greșit atunci când nu înțelegi complet cum funcționează aceste lucruri. Cred că știința are capacitatea să schimbe lumea în bine, dar mai cred că există și responsabilitatea noastră ca societate să avem standarde ridicate pentru noi înșine.

„Niciodată în istoria umanității nu am putut răspunde atât de rapid la o pandemie”

Cum ați trăit perioada pandemiei și care credeți că sunt lecțiile învățate, dincolo de suferința pierderii oamenilor dragi?

Fiecare dintre noi a pierdut pe cineva important și lucrul ăsta ne-a marcat și m-a marcat și pe mine pentru întreaga viață. În primul rând, cred că factorul pozitiv pe care putem să-l luăm este că niciodată în istoria umanității nu am putut răspunde atât de rapid la o pandemie, la o situație de acest gen.

Și s-a văzut, încrederea în aceste remedii, în vaccin, nu a fost atât de mare pe cât mă așteptam eu să fie. Să fii pus în fața unei situații, de exemplu, în care este atât de ușor să fii dezinformat, folosind, în mod paradoxal, chiar tehnologia. 

Dar sunt și lecții pe care trebuie să le învățăm în sensul moral, în sensul în care trebuie să punem limite care să ne permită să separăm politica de ceea ce este cu adevărat necesar.

Eu văd această pandemie ca o lecție civică, o lecție care a necesitat și ar necesita un răspuns coerent din partea tuturor instituțiilor unui stat, atât la nivelul României, dar și la nivelul UE. Trebuie să învățăm o lecție comună și să lucrăm, pe viitor, împreună în această direcție.

Cum se vede România, nu din spațiu, ci de la noi, de aici, de pe Pământ? 

România se vede cu foarte multă dragoste. Reușesc să ajung cam de două ori pe an acasă. România are foarte mult potențial și s-a schimbat, totuși, în bine foarte mult, lucru pe care mulți români poate nu-l văd pentru că ei locuiesc acolo.

Există însă potențial de mai bine. România are șansa, dacă va continua pe acest drum mult mai ambițios, ca în următorii zece ani să aibă parte de o transformare în bine fundamentală, mult mai mare decât în ultimii 30 de ani.

„Există o competiție în a oferi servicii din spațiu care să rivalizeze și cu serviciile oferite la nivel terestru”

Cum vedeți domeniul aerospațial peste 10-20 de ani? Cum vedeți transformările?

Aș putea spune că cel mai important lucru pe care l-am văzut în ultimii 15 ani în industria noastră a fost tranziția de la o industrie bazată foarte mult pe intervenția statului, de la instituții care erau singurele capabile să creeze sisteme de lansare, să creeze sisteme-satelit, o revoluție în sensul comercializării spațiului. Acum, au venit foarte multe companii, dovedind că este posibil să investești bani privați pentru a crea și genera o industrie.

În acest moment, ei revoluționează industria telecomunicațiilor, iar bineînețeles că noi, Ariane Group, participăm activ la această revoluție. Există o competiție în a oferi servicii din spațiu care să rivalizeze și cu serviciile oferite la nivel terestru. Și cred că acest lucru va avea un impact foarte mare asupra lumii, iar pe cealaltă parte, și asupra zborului spațial uman.

„Cu încredere, alegeți domeniul aerospațial și mergeți  înainte!”

Ce îi sfătuiți pe tineri, pe cei care aud sau citesc povestea dumneavoastră și care ar vrea  să urmeze o carieră precum cea a inginerul român Alexandru Păun? 

Aș putea spune că, pe mine, lucrul care m-a ajutat cel mai mult a fost să fiu puțin încăpățănat. Nu foarte mult, nu destul cât să fie un lucru negativ, dar în sensul în care am știu ce vreau de la început. Am ales această cale și orice au spus ceilalți din jurul meu, am făcut exact ceea ce am iubit, fără să mă gândesc la partea financiară sau la cât de greu este. Am avut, așa cum am mai spus, și mult noroc, dar și mult suport din partea celor din jurul meu.

Dar, dacă un tânăr vrea să aleagă calea științifică și nu neapărat doar Ingineria Aerospațială – pentru că sunt atât de multe domenii științifice care sunt extraordinar de interesante, biologia, microbiologia, domenii conexe cu zborul spațial – pentru medici, avem Centrul Spațial European pentru Astronauți unde se studiază extraordinar de multe elemente ale medicinei zborului -, cu încredere, alegeți domeniul acesta și mergeți înainte, pentru că lumea științei poate oferi o răsplată extraordinară unei minți curioase.

Reporter: Dacă este lansat echipajul Artemis, să sperăm că a treia oară este cu noroc, cam cât durează până când ajunge în jurul Lunii?

Prin Artemis 1, noi ducem oamenii înapoi în jurul Lunii. Toate aceste vehicule permit accesul doar într-o zonă care se numește orbită joasă terestră. Și această orbită joasă terestră este până la 600-700 km altitudine față de pământ. Luna se află la o distanță medie de 390.000 km față de Pământ.

Din 1972, oamenii nu au mai mers atât de departe. Puteți să faceți comparația, de la 600 de km până la aproape 400.000 km este o distanță foarte mare, care este acoperită în trei zile.

Deci, dacă lansăm echipajul Artemis de pe Pământ, durează trei zile până când ajungem în jurul Lunii. Nu unde este Luna acum, ci unde va fi Luna, deoarece Luna se învârte în jurul Pământului cu o viteză foarte mare și atunci trebuie să așteptăm să fie într-o poziție corectă, și lansăm un pic în fața Lunii ca s-o prindem, poate.

Există o stație spațială care se numește Stație Spațială Internațională, care este permanent habitată de oameni. Zboară, în general, la 450 de km altitudine. Noi avem oameni în spațiu, în mod constant, cred că din 2002, de când s-a lansat primul modul al Stației Spațiale Internaționale.

Sursă foto: The Moon

„Ar fi foarte important să deprindem un pic din metoda științifică, mai mult decât să credem în ea”

De ce Luna? Ce are  fascinant, inspirativ? Deocamdată, sunteți unul dintre profesioniștii care duceți – prin știință, tehnologie, cunoștințe – oamenii pe Lună. Dumneavoastră v-ați duce? 

În secunda doi aș merge pe Lună! Voiam să vă mai spun că pe Lună există Munții Carpați, Montes Carpatus, în Emisfera Nordică. Mai sunt și alte lucruri foarte interesante. De exemplu, există o anomalie magnetică, se numește Anomalia Magnetică Rayner Grammar, iar în această zonă în care apare anomalia magnetică, este mai luminoasă suprafața. Sunt foarte curios să aflu ce este sub această anomalie magnetică, dacă este un meteorit sau poate altceva.

Cred că trebuie să avem încredere în știință. Cred că ar fi foarte important să deprindem cu toții un pic din metoda științifică, mai mult decât să credem în ea. În sensul în care trebuie să ne întrebăm dacă este adevărat așa, am destule informații pentru a crede că lucrul ăsta este corect? Sunt informațiile relevante din punct de vedere stataistic pentru că foarte multă lume vorbește la modul general, dar dacă informațiile respective sunt corecte? Asta este a doua întrebare.

Misiunea Artemis vizează revenirea oamenilor pe Lună

NASA a amânat, pentru a doua oară, lansarea primei misiuni din seria Artemis –  gigantica rachetă Space Launch System (SLS) şi capsula Orion – după ce ar fi fost identificată o scurgere de combustibil la motoarele rachetei.

După 50 de ani de la ultimul zbor Apollo, misiunea Artemis marchează debutul programului spaţial american ce vizează revenirea oamenilor pe Lună, o etapă care ar trebui să permită echipajelor de astronauţi să ajungă ulterior şi pe planeta Marte.

Mai mult, misiunea Artemis 1 are ca scop propulsarea cu ajutorul rachetei gigantice SLS, cea mai puternică din lume, a capsulei Orion, de această dată fără echipaj uman, în jurul Lunii, pentru a verifica dacă propulsorul şi capsula aferentă sunt sigure pentru a opera zboruri viitoare cu echipaje de astronauţi – inclusiv prima femeie şi prima persoană de culoare care vor urma să păşească pe Lună.

Această misiune duce mai departe visurile şi speranţele multor oameni. Suntem, de acum, generaţia Artemis”, a declarat directorul NASA, Bill Nelson.

Lucrurile nu se vor opri însă aici. Potrivit informațiilor apărute, după această primă misiune, Artemis 2 va duce în 2024 un echipaj de astronauţi până în proximitatea Lunii, fără însă să aselenizeze. Această onoare îi va reveni echipajului misiunii Artemis 3, în 2025 cel mai devreme.

Scopul este acela de a stabili o prezenţă umană de durată pe Lună, precum şi construirea unei staţii spaţiale pe orbită în jurul ei (Gateway) şi a unei baze la suprafaţă.

Numele Artemis a fost ales după o figură feminină, sora geamănă a zeului grec Apollo – ca răspuns la programul Apollo care a trimis pe suprafaţa lunară doar bărbaţi, între 1969 şi 1972.

Sursă galeria foto: Arhivă personală Dragoș Alexandru Păun, fotografii din muzeul de la Kennedy Space Center referitoare la misiunile Apollo

Mara Răducanu
Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul Zilei, Adevărul, Mișcarea de Rezistență, Aleph citeste mai mult