Istoria salatei de boeuf: Preparatul preferat al românilor, consumat cu ocazia ANULUI NOU, nu este de origine franțuzească

Salatele pline „cu de toate” sunt mereu pe mesele românilor, dar  preferata tuturor, decorată cu sferturi de ou şi bucăţi de gogoşar murat, este salata de boeuf. În ciuda denumirii, această salată nu este de origine franțuzească, scrie revista Historia. Puțini știu că la origine era un preparat belgian de lux, consumat doar la Sankt Petersburg. Numai țarul Rusiei și familia sa, ducii, generalii și nobilii ruși își permiteau să mănânce așa ceva.

Salată de boeuf este un preparat tradițional românesc și moldovenesc, servit în general în toate ocaziile festive și speciale. Este o combinație de carne de vită tocată fin. Uneori, poate să fie și piept de curcan care poate înlocui costisitoarea carne de vită. Rețeta mai include cartofi, morcovi, maioneză,  albuș de ou, murături, măsline și alte garnituri de legume murate.

EXCLUSIV Drama cumplită a adolescentei care a căzut de la etajul 7 la etajul 5 în timpul exploziei din Rahova. „Alexandra s-a trezit în Iad. Singura preocupare este să o ducem dintr-o clinică în alta pentru recuperare”

06:00

TURISM Top 5 plaje din România unde te poți refugia de căldură și agitație urbană. Una dintre ele se află la 70 de kilometri de București

06:00

Preparatul este de obicei preparat în cantități mari pentru întreaga petrecere, cu ocazii precum Ajunul Crăciunului sau Revelionului. Se consumă ca garnitură cu carne prăjită sau ca aperitiv. Acestea variază în funcție de gust de la regiune la  alta.

Istoria salatei de boeuf

Numele poate sugera o influență culinară franceză, deoarece cuvântul bœuf semnifică carne de vită în limba franceză. Seamănă foarte mult cu salata Olivier. Inventatorul salatei Olivier a fost bucătarul belgian Lucien Olivier. În anii 1860, era mare șef bucătar la bucătăria hotelului Hermitage din Moscova.

Rețeta sa includea limbă de viţel, fazan, caviar, salată, crustacee (crabi, de regulă), capere şi raţă afumată, pe lângă multe altele. El folosea ca dressing un tip de maioneză din oţet, muştar şi un tip de ulei provensal. Nici acum nu sunt cunoscute ingredientele exacte. Numai rușii foarte bogați din clasa nobiliară Dvoryanstvo, generalii, prinții și prințesele,  ducii și însuși țarul Alexandru al III-lea își permiteau să mănânce salata Olivier la 1860-1880.

Bucătarul Ivan Ivanov  a încercat să-i fure reţeta secretă. S-a strecurat înăuntru, notându-şi o parte din ingredientele recunoscute. Pentru a nu fi descoperit și pedepsit, și-a dat demisia de la Hermitage şi s-a angajat la Hotel Moskva, preparând „salata Stolicinaia”.  Aceasta era, de fapt, o reproducere parțială a salatei belgianului Olivier.

Pentru că hotelul era frecventat doar de clienți care nu-și permiteau să frecventeze Hermitage, furtul n-a fost niciodată descoperit. Lucien Olivier a murit în 1883, la 45 de ani, iar rețeta sa originală nu a putut fi reprodusă integral niciodată, potrivit Historia.ro.  Salata rusească s-a răspândit în România, India, Pakistan, Israel și SUA.

Sursa Foto: Shutterstock

Citește și: Cea mai bună REȚETĂ de salată boeuf. Se face rapid, e delicioasă și costă puțin