Oamenii de știință au detectat pulsuri RADIO misterioase din direcția constelației Carul Mare. Care ar fi cauza?

Oamenii de știință au detectat pulsuri radio misterioase provenind din direcția constelației Carul Mare. Rezultatele acestui studiu au fost publicate în revista Nature Astronomy. 

De 10 ani, o sursă necunoscută provoacă explozii de emisii radio spre Pământ la fiecare două ore, din direcția constelației Carul Mare. Cu ajutorul mai multor telescoape, cercetătorii au reușit în cele din urmă să identifice posibila sursă a acestor semnale: o pereche de stele moarte care se orbitează reciproc.

Ce ar cauza pulsurile radio misterioase

Se crede că cele două stele,  o pitică roșie și o pitică albă, sunt atât de apropiate încât câmpurile lor magnetice interacționează. De fiecare dată când aceste câmpuri se ciocnesc, la fiecare două ore, ele generează un puls radio puternic. Până acum, astronomii au asociat astfel de pulsuri radio de lungă durată doar cu stelele neutronice.

SPORT Reacția lui Mirel Rădoi la dezvăluirile despre Celje, echipa cu care s-ar fi înțeles pe un salariu de 1,6 milioane de euro. „O să răspund, totuși”

09:35

POLITICĂ Mesajul lui Traian Băsescu înainte de ședința CSAT: „Președintele Dan trebuie să acționeze rapid, fără tergiversări, amânări și ezitări.

09:34

Însă noul studiu sugerează, pentru prima dată, că și stelele dintr-un sistem binar ar putea produce astfel de semnale. Aceste pulsuri sunt  explozii scurte de unde radio, care pot dura de la câteva secunde până la câteva minute. Pulsurile sunt similare,  dar ușor diferite, de exploziile rapide de unde radio (FRB), un fenomen cosmic care continuă să îi intrige pe astronomi, notează The Independent . 

„Pulsurile radio sunt foarte asemănătoare cu FRB-urile, dar au durate diferite. Au energii mai scăzute decât FRB-urile și durează, de obicei, câteva secunde, spre deosebire de FRB-uri, care durează doar milisecunde. Rămâne o întrebare majoră dacă există o continuitate între sursele de pulsuri radio de lungă durată și FRB-uri sau dacă sunt fenomene complet distincte”, explică cercetătorul Kilpatrick.

Ce este o pitică roșie?

O pitică roșie face parte din categoria celor mai mici stele din Univers. Piticele roșii sunt de departe cel mai întâlnit tip de stea din galaxia Calea Lactee, cel puțin în vecinătatea Soarelui. Cu toate acestea, din cauza luminozității lor scăzute, piticele roșii individuale nu sunt ușor de observat. De pe Pământ, nici o stea pitică roșie nu este vizibilă cu ochiul liber.

Proxima Centauri, steaua cea mai apropiată de Soare, este o pitică roșie. Piticele roșii au o temperatură la suprafață de aproximativ 3.500 de grade Celsius. Au cea mai mare durată de viață: pot să producă heliu prin fuziune termonucleară și să ardă constant timp de 10 trilioane de ani.

Au fost găsite multe pitice roșii cu sisteme solare ce includeau planete – gigantice gazoase, dar și planete telurice – dar cu rotație sincronă, ceea ce înseamnă că planetele nu se rotesc în jurul axei proprii. Jumătate este expusă permanent la stea, cealaltă este veșnic întunecată. Cercetătorii presupun că este puțin probabil ca planetele din jurul piticelor roșii să fie locuibile din cauza erupțiilor solare de intensitate mare și a câmpului magnetic foarte crescut.

Ce este o pitică albă?

O pitică albă este o rămășiță de miez stelar compusă în mare parte din materie degenerată de electroni. O pitică albă este foarte densă: are o masă comparabilă cu cea a Soarelui. Nicio fuziune nucleară nu are loc într-o pitică albă; lumina pe care o radiază este din căldura reziduală. Cea mai apropiată pitică albă cunoscută este Sirius B, la 8,6 ani lumină.  Piticile albe sunt considerate a fi starea evolutivă finală a stelelor a căror masă nu este suficient de mare pentru a produce o supernovă și a deveni o stea neutronică sau o gaură neagră.

Peste 97% din stelele din Calea Lactee, inclusiv Soarele nostru, vor avea parte de această soartă. Soarele, în 5 miliarde de ani, va deveni o gigantică roșie, iar heliul va fuziona cu carbonul și cu oxigenul din miezul său, dar pentru că nu are o masă suficientă pentru a genera temperaturile necesare, miezul va acumula o masă inertă de carbon și oxigen. Astfel, Soarele își pierde treptat straturile exterioare până când rămâne în urma sa nucleul, o pitică albă. Peste trilioane de ani,  o pitică albă se va răci suficient de mult încât materialul său va începe să se cristalizeze într-o pitică neagră rece

Sistemul planetar al unei pitici albe este moștenit de la steaua ei progenitoare. Deoarece o pitică albă are o dimensiune similară cu cea a unei planete, aceste tipuri de tranzite ar produce eclipse totale. Cercetările arată că piticile albe supun planetele unor puternice forțe de maree care le-ar putea face nelocuibile din cauza căldurii. Temperatura la suprafață a unei pitice albe este de 100.000 de grade Celsius.

Sursa Foto: Profimedia

Citește și:Un semnal radio misterios provenit din spațiu se repetă la 16 zile