Bancul de duminică | Pensia ideală în România

Bancul de duminică: pensia ideală în România! Gândul.ro îți aduce zâmbetul pe buze, astăzi, de 1 Iunie – Ziua Copilului.

Vreau să am o pensie atât de mare încât, atunci când desfac un iaurt, să nu mai ling capacul.

Vezi și BANC | Pantalonii lui Bulă

Ieșire la o cafea

– Bună, frumoaso, ce trebuie să fac ca să ieși cu mine la o cafea?
– Bună, trebuie doar să știi cum mă cheamă și îți dau un indiciu, numele meu începe cu litera D.
– Dana, Diana, Denisa.
– Nu.
– Dorina, Daria.
– Nu.
– Mă dau bătut, cum… vezi AICI continuarea.

Vezi și BANCUL ZILEI | Din jurnalul unei femei

Bancul de duminică. Elevul și pedeapsa

Efectele pedepsei în educație:
Un elev, care scria „mam” în loc de „m-am”, a fost pedepsit de către învățătoarea sa:
– După ore, rămâi în clasă și scrii corect „m-am”, de 100 de ori, în caiet.
Elevul a scris, a numărat, dar învățătoarea nu mai apărea din cancelarie. Copilul, plictisit și flămând… vezi AICI continuarea.

DIGITALIZARE Sony va înceta din ianuarie 2028 să mai fabrice discuri fizice pentru următoarele jocuri video care vor fi lansate pe consolele PlayStation

23:59

AGRICULTURĂ Criza politică blochează agricultura. În timp ce România este traversată de un episod de furtuni, sistemul antigrindină rămâne nefuncțional

23:57

Vezi și BANCUL ZILEI | Psihiatrul și iubita imaginară

De ce sunt triști livratorii de pizza?

Un tânăr cu o mină foarte deprimată intră într-un bar, își comandă o tărie și merge să se așeze pe singurul scaun liber, la o masă unde mai era așezat un bărbat mai în vârstă. Bărbatul mai în vârstă îl privește și îl întreabă:
– Ce s-a întâmplat, tinere? De ce ești în halul ăsta de necăjit? Spune, poate aș putea să-ți dau vreun sfat.
– Știți, sunt așa din cauza serviciului. Lucrez ca livrator la domiciliu, la o pizzerie. Tot timpul cât alerg îmi vine mirosul ăla îmbietor, mi se face o poftă teribilă, și nu-mi dă și mie nici măcar o bucățică.
– Continuarea se află AICI.

Doi măcelari stau de vorbă, la o prăvălie

Discuție între doi măcelari rămași singuri în prăvălie după plecarea unui bătrânel:
– Măi, prietene, suntem colegi de atâta timp, furăm împreună și la cântar, și la ambalaj, și la dat restul, mă rog, așa cum e specific breslei noastre, dar în fiecare săptămână vine bătrânul ăsta ponosit și-i dai un pachet de carne, așa pe de-a moaca. De ce?
– Omul ăsta mi-a făcut atât de mult bine, încât îi sunt îndatorat până la moarte.
– Serios? Cum așa?? Când???
– Când aveam 20 de ani… vezi AICI continuarea.