Bancul de duminică | Pensia ideală în România

Bancul de duminică: pensia ideală în România! Gândul.ro îți aduce zâmbetul pe buze, astăzi, de 1 Iunie – Ziua Copilului.

Vreau să am o pensie atât de mare încât, atunci când desfac un iaurt, să nu mai ling capacul.

Vezi și BANC | Pantalonii lui Bulă

Ieșire la o cafea

– Bună, frumoaso, ce trebuie să fac ca să ieși cu mine la o cafea?
– Bună, trebuie doar să știi cum mă cheamă și îți dau un indiciu, numele meu începe cu litera D.
– Dana, Diana, Denisa.
– Nu.
– Dorina, Daria.
– Nu.
– Mă dau bătut, cum… vezi AICI continuarea.

Vezi și BANCUL ZILEI | Din jurnalul unei femei

Bancul de duminică. Elevul și pedeapsa

Efectele pedepsei în educație:
Un elev, care scria „mam” în loc de „m-am”, a fost pedepsit de către învățătoarea sa:
– După ore, rămâi în clasă și scrii corect „m-am”, de 100 de ori, în caiet.
Elevul a scris, a numărat, dar învățătoarea nu mai apărea din cancelarie. Copilul, plictisit și flămând… vezi AICI continuarea.

EXCLUSIV Un polițist drogat a fost luat cu ambulanța de la o petrecere deocheată, după ce familia îl dăduse dispărut

05:00

JUSTIȚIE Traian Băsescu, sfat pentru Laura Codruța Kövesi dacă revine în țară după ce își termină mandatul de conducere la Parchetul European: „Să nu mai facă spectacol din necazul oamenilor!”

00:04

Vezi și BANCUL ZILEI | Psihiatrul și iubita imaginară

De ce sunt triști livratorii de pizza?

Un tânăr cu o mină foarte deprimată intră într-un bar, își comandă o tărie și merge să se așeze pe singurul scaun liber, la o masă unde mai era așezat un bărbat mai în vârstă. Bărbatul mai în vârstă îl privește și îl întreabă:
– Ce s-a întâmplat, tinere? De ce ești în halul ăsta de necăjit? Spune, poate aș putea să-ți dau vreun sfat.
– Știți, sunt așa din cauza serviciului. Lucrez ca livrator la domiciliu, la o pizzerie. Tot timpul cât alerg îmi vine mirosul ăla îmbietor, mi se face o poftă teribilă, și nu-mi dă și mie nici măcar o bucățică.
– Continuarea se află AICI.

Doi măcelari stau de vorbă, la o prăvălie

Discuție între doi măcelari rămași singuri în prăvălie după plecarea unui bătrânel:
– Măi, prietene, suntem colegi de atâta timp, furăm împreună și la cântar, și la ambalaj, și la dat restul, mă rog, așa cum e specific breslei noastre, dar în fiecare săptămână vine bătrânul ăsta ponosit și-i dai un pachet de carne, așa pe de-a moaca. De ce?
– Omul ăsta mi-a făcut atât de mult bine, încât îi sunt îndatorat până la moarte.
– Serios? Cum așa?? Când???
– Când aveam 20 de ani… vezi AICI continuarea.