Astronomii care au analizat imagini, colectate de-a lungul anilor, de telescopul spațial al NASA, NEOWISE, au descoperit dovada existenței unei stele care se transformă direct într-o gaură neagră, fără a trece prin stadiul de supernovă. Specialiștii au găsit, și în trecut, indicii ale acestui fenoment, dar acum se pare că acest fenomen putea fi observat de oricine care deține un telescop, notează iflscience.com.
Găurile negre cu masă stelară s-au dovedit a fi un fenomen comun încă de la descoperirea primei găuri în 1973. Știm că supernovele lasă în urmă fie găuri negre, fie stele neutronice, în funcție de masa și compoziția stelei anterioare.
Modelarea sugerează că, atunci când unele stele se prăbușesc, neutrinii (n.r. – particule elementare subatomice cu masă infimă) nu sunt capabili să declanșeze o supernovă, ci creează în schimb un colaps direct al unei găuri negre. Cu toate acestea, găsirea unui exemplu care să dovedească această teorie s-a dovedit a fi dificil, până acum puțin timp.
Deși rolul principal al NEOWISE a fost de a căuta asteroizi și comete, a surprins și imagini ale Galaxiei Andromeda. O echipă condusă de profesorul Kishalay De de la Universitatea Columbia a analizat aceste imagini și a observat ceva fără precedent.
Începând cu 2014, o stea masivă, cândva una dintre cele mai luminoase din Andromeda, a strălucit în partea de infraroșu a spectrului și a rămas așa timp de doi ani. Apoi s-a estompat rapid până la zero în lumina vizibilă și a dispărut. Iată, susține echipa, dovada pe care astronomii o căutau.
„Aceasta a fost probabil cea mai surprinzătoare descoperire din viața mea”, a spus profesorul Universității Columbia, Kishalay De, într-un comunicat. „Dovezile dispariției stelei se aflau în arhive publice și nimeni nu le-a observat ani de zile până când le-am descoperit.”, a precizat profesorul.
Andromeda este cea mai apropiată galaxie, vizibilă cu ochiul liber sub cerul nopții.
Steaua în cauză a fost numită M31-2014-DS1. Imaginile dinaintea colapsului indică faptul că inițial avea de 13 ori masa Soarelui, în limitele tipice ale supernovelor.
„Declinul dramatic și susținut al acestei stele este foarte neobișnuit și sugerează că o supernovă nu a reușit să se producă, ceea ce a dus la colapsul miezului stelei direct într-o gaură neagră”, a spus De. „S-a presupus mult timp că stelele cu această masă explodează întotdeauna ca supernove.
Faptul că nu s-a întâmplat acest lucru sugerează că stelele cu aceeași masă pot sau nu exploda cu succes, posibil datorită modului în care gravitația, presiunea gazelor și undele de șoc puternice interacționează haotic între ele în interiorul stelei pe moarte.” a mai adăugat profesorul de la Universitatea din Columbia.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F02%2Fprofimedia-0785875272.jpg)
Planeta Halla ar fi putut orbita cândva două stele care au interacționat una cu cealaltă prin transfer de masă, așa cum este ilustrat. Fuziunea finală dintre stele a permis apariția planetei Halla.
S-ar putea să avem deja un alt caz de studiat. În 2010, o stea supergigantă a dispărut în ceea ce a fost considerat un posibil caz de colaps direct. Totuși, aceasta se află la 22 de milioane de ani-lumină distanță, de 10 ori mai departe decât Andromeda, și nu am avut o vedere la fel de clară.
Unii astronomi au crezut că procesul ar fi ca și cum stingerea unei lumini, ceea ce ar face dificilă găsirea unor astfel de evenimente, cu excepția cazului în care o stea deosebit de vizibilă ar dispărea. Imaginile pot fi văzute AICI.
FOTO: Profimedia