Savarina, prăjitura copiilor din anii ’70, a revenit în cofetării. Se poate prepara și acasă. Rețeta pe care nu o puteți rata

În anii ’70, pentru mulți, savarina, alături de ecler și baclava, era sinonimă cu deliciile copilăriei și ieșirile la cofetărie în weekend, când vitrinele erau încă pline de prăjituri clasice. Acest lucru s-a încheiat brusc în anii’80, în timpurile cele mai negre ale comunismului târziu. Textura moale, aproape îmbibată în sirop aromat, combinată cu frișca fină și stratul de dulceață sau jeleu de fructe, oferă un gust simplu, dar memorabil, care trece cu ușurință peste generații.

În multe orașe, cofetăriile tradiționale încă păstrează rețeta aproape neschimbată, iar savarina rămâne printre primele alegeri ale clienților, indiferent de sezon. Chiar dacă apar constant deserturi moderne sau reinterpretări sofisticate, clasicul blat însiropat continuă să câștige prin simplitate și savoare.

INEDIT Un fenomen cu tentă apocaliptică i-a speriat pe columbieni după cutremurul devastator de 7,4 grade. Care este explicația științifică

23:44

Ce spunea Ioana Ene Dogioiu, purtătoarea de cuvânt a lui Bolojan, când era în presă, despre întâlnirile dintre politicieni și membrii CCR. Dogioiu era “scandalizată”, azi e doar tăcută

23:22

De ce savarina rămâne preferata clienților

În ultimii ani, desertul a redevenit popular și printre turiștii care vizitează România, fiind recomandat frecvent drept una dintre prăjiturile tradiționale ce trebuie încercate. Mulți sunt surprinși de textura foarte suculentă și de combinația echilibrată dintre sirop, frișcă și dulceață.

Savarina este apreciată și pentru faptul că nu este un desert greu, deși este dulce. Blatul aerat absoarbe siropul fără să devină compact, iar frișca adaugă prospețime fiecărei înghițituri. În unele cofetării, desertul este decorat cu fructe proaspete sau cu diferite tipuri de dulceață, de la vișine și căpșuni până la caise sau fructe de pădure.

Rețeta clasică

Cei care vor să retrăiască gustul copilăriei pot pregăti savarina și în bucătăria proprie, cu ingrediente simple și pași ușor de urmat.

Ingrediente pentru blat:

• 4 ouă
• 100 g zahăr
• 100 g făină
• 1 plic zahăr vanilat
• un praf de sare
• coajă rasă de lămâie (opțional)

Ingrediente pentru sirop:

• 500 ml apă
• 200 g zahăr
• esență de rom sau rom, după gust
• zeamă de lămâie

Pentru decor:

• 300 ml frișcă lichidă pentru bătut
• dulceață sau fructe, după preferință

Mod de preparare: Ouăle se separă, iar albușurile se bat spumă cu un praf de sare. Se adaugă treptat zahărul și zahărul vanilat, apoi gălbenușurile, amestecând ușor. Făina se încorporează treptat, cu mișcări largi, pentru a păstra compoziția aerată.

Aluatul se toarnă în forme speciale pentru savarine sau într-o tavă cu forme individuale și se coace aproximativ 20 de minute, la 170–180°C, până când prăjiturile capătă o culoare aurie.

Între timp, se prepară siropul din apă și zahăr, care se fierb câteva minute, apoi se adaugă esența de rom și puțină zeamă de lămâie. Blaturile coapte și răcite se însiropiază generos, până când devin moi și suculente.

La final, savarinele se decorează cu frișcă bătută și dulceață sau fructe, apoi se lasă la rece înainte de servire.

Recomandarea autorului: Din secretele bunicilor din Ardeal. Lichiul cu prune, o minune care conține gustul copilăriei