Administrația Trump poate obține un acord pe care administrațiile americane l-au căutat încă din anii ′50. Unul pentru o alianță NATO eficientă, cu contribuții militare europene mai mari. Această administrație l-a numit „NATO 3.0”. Dar Washingtonul riscă să-l arunce în aer.
În ultimele săptămâni, administrația Trump a luat o serie de decizii privind postura de forță. Sunt decizii complet deconectate de la evaluarea reală a amenințărilor de securitate cu care se confruntă Statele Unite și NATO, se arată într-o analiză publicată de Atlantic Council.
„Apoi, joi seară, președintele american Donald Trump a anunțat pe Truth Social că Statele Unite vor trimite încă cinci mii de soldați în Polonia. Nu a specificat de unde vor proveni aceștia”, notează Daniel Fried și Torrey Taussig.
Această schimbare de direcție se adaugă plângerilor lui Trump cu privire la lipsa de sprijin a Europei pentru SUA în Iran. Dar și amenințărilor că SUA ar putea să nu se prezinte de partea aliaților NATO ai Europei.
„Poziția Rusiei este vulnerabilă. Nu se descurcă bine împotriva Ucrainei. Semnele tensiunilor economice și politice interne sunt evidente. În loc să-și folosească avantajul împotriva unui adversar major, SUA seamănă îndoială și consternare printre prietenii săi.
Finlandezii au sugerat că un canal european bine conceput către Rusia trebuie să înceapă cu un mesaj ferm. Acela că Europa nu va abandona Ucraina și nici nu va cădea pradă tacticilor diversioniste rusești.
Acest mesaj ar trebui să clarifice hotărârea Europei. Ar trebui să exercite presiuni pentru a realiza progrese reale. Un armistițiu adevărat și durabil, începând poate cu încetarea atacurilor asupra principalelor aeroporturi civile.
Dar necesită ca SUA acționeze sistemaric, nu la întâmplare, în planificarea prezenței sale militare în Europa”, avertizează Daniel Fried și Torrey Taussig.
Estonia este o țară mai mică și mai vulnerabilă. Oficialii estonieni spun că nu au văzut nicio dovadă a unei consolidări militare rusești la est. Dar au recunoscut că aceasta ar putea veni.
„Între timp, sunt mai sensibili amenințările Rusiei. Și sunt nedumeriți de lipsa unui avertisment din partea SUA către Moscova de a nu amenința Estonia sau alți aliați NATO care se învecinează cu Rusia.
După ce SUA au anunțat că vor amâna o rotație a brigăzilor blindate în Polonia, estonienii au reacționat. Sunt îngrijorați de retragerea prezenței americane pe flancul estic al NATO și de modul întâmplător, chiar disprețuitor, în care a fost anunțată.
Liderii estonieni în domeniul securității naționale analizează opțiuni pe termen scurt și lung pentru propria securitate.
Pentru a menține capacitatea militară necesară, Europa trebuie să își accelereze creșterea economică, iar estonienii au citat raportul Draghi privind creșterea competitivității Europei ca model”, continuă Daniel Fried și Torrey Taussig.
Estonia își propune să fie o țintă dificilă pentru Rusia, au declarat oficialii. Însă au recunoscut că un angajament mai puțin discutabil al SUA ar contribui la consolidarea unui factor de descurajare eficient la adresa Moscovei.
„Administrația Trump a numit Polonia un aliat model, și pe bună dreptate.
Polonia este liderul NATO în ceea ce privește cheltuielile militare ca pondere din produsul intern brut. Se preconizează că va ajunge la 4,7% în acest an și va continua să crească.
Experții și oficialii polonezi erau dispuși să sprijine o tranziție pornind de la ideea administrației Trump a unui NATO 3.0. Este de dorit o capacitate militară europeană mai mare în cadrul NATO, dacă aceasta era planificată și executată metodic.
Retragerea unilaterală și prost pregătită a SUA nu era ceea ce au acceptat, au subliniat polonezii”, mai scriu Daniel Fried și Torrey Taussig.
Cel mai recent anunț privind Polonia este binevenit, însă poveștile despre retrageri suplimentare ale SUA din Europa continuă să circule.
„Pe 19 mai, Comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa, Alexus Grynkewich, a încercat să calmeze o parte din îngrijorare.
A spus că retragerea forțelor americane vor avea loc pe parcursul a mai multor ani, măsură ce se dezvoltă capabilitățile europene.
Rutte a indicat acest lucru atunci când a spus că forțele de rotație implicate în anunțurile SUA nu au un impact asupra planurilor de apărare ale NATO”, amintesc Daniel Fried și Torrey Taussig.
Comportamentul instabil al Washingtonului, doar parțial atenuat de anunțul lui Trump privind trimiterea de forțe suplimentare în Polonia, a răspândit îndoieli în rândul unora dintre cei mai buni prieteni ai săi.
Inclusiv în rândul aliaților care au trimis trupe în războaie îndepărtate conduse de SUA în Irak și Afganistan, deoarece credeau în Alianță.
„Ies în evidență luptele din cadrul administrației Trump. Există două grupuri:
Aceștia din urmă evocă NATO 3.0 pentru a abandona Alianța care a menținut pacea de la al Doilea Război Mondial încoace și a contribuit la câștigarea Războiului Rece.
O alianță de succes este sănătatea, o prețuiești doar atunci când ai pierdut-o”, încheie Daniel Fried și Torrey Taussig, parafrazând o poezie poloneză.
RECOMANDAREA AUTORULUI: