Primul e Nicușor, ajuns președinte în condiții suspecte, ivite din anularea alegerilor prezidențiale și blocarea judiciară a unui contracandidat. A rămas la Cotroceni în absența unei explicații clare, pe care el însuși o amână. Cea mai mare problemă a lui Nicușor e, însă, alta: incapacitatea de a umple funcția de președinte. Nu e doar depășit de sarcinile constituționale, e și strivit de ele. Confuz, incoerent, poticnit, evaziv, leneș, incapabil să transmită idei și încredere, Nicușor târăște reputația externă a României în zona glumelor cu proști și îngroapă politica internă în pivnița trădării, neconstituționalității și a uneltirilor cu SRI. Are ținuta și mersul lui Chaplin, nu arată niciun strop de viziune, maturitate sau voință a binelui. Și, colac peste pupăză, îi răsar pe buze amenințări și profeții tăioase, ca niște muguri totalitari. Citește continuarea pe Cațavencii.ro!