(P) Armele din „Odiseea” nu erau deloc primitive! Experimentul militar care a demonstrat cât de rezistente erau armurile grecilor

Săbii din bronz, sulițe cu vârfuri ascuțite, scuturi uriașe și coifuri confecționate din colți de mistreț. Așa arăta echipamentul militar al războinicilor micenieni, cei care au inspirat lumea eroilor din „Odiseea” lui Homer. Descoperirile arheologice arată că grecii din Epoca Bronzului dispuneau de arme și armuri mult mai sofisticate decât ne-am putea imagina. Mai mult, un experiment științific publicat în 2024 a demonstrat că o armură veche de aproximativ 3.500 de ani putea fi purtată în condiții de luptă timp de 11 ore.

 Militarii moderni au testat o armură grecească veche de 3.500 de ani

În 1960, arheologii au descoperit într-un mormânt de la Dendra, în apropierea orașului Micene, una dintre cele mai spectaculoase armuri ale Antichității, un echipament alcătuit din plăci de bronz care acopereau trunchiul, umerii și alte părți ale corpului, oferind războinicului o protecție impresionantă împotriva loviturilor. Armura, datată în secolul al XV-lea î.Hr., era atât de masivă încât cercetătorii s-au întrebat multă vreme dacă fusese utilizată efectiv în război sau dacă reprezenta doar un obiect ceremonial, destinat unui conducător militar.

FLASH NEWS S-a stabilit data viitoarelor negocieri de pace dintre Rusia, Ucraina și Statle Unite. Pe cine trimite Putin să-l reprezinte la Abu Dhabi

15:09

EXCLUSIV „Subiectul Zilei cu Răzvan Dumitrescu” începe miercuri, 03 noiembrie, de la ora 20:30, live pe Gândul. În exclusivitate, Dan Tanasă, mesaj dur despre migrație. Este România pregătită pentru noua strategie europeană de azil?

14:57

Lumea descrisă de Homer în „Odiseea” devine astfel mult mai ușor de imaginat, chiar dacă armura de la Dendra este mai veche decât perioada în care este plasat tradițional războiul troian. Pentru a descoperi aventurile și confruntările eroilor din această lume, cumpără „Odiseea”, primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera!Cartea oferă o incursiune într-o civilizație în care armele, curajul și ingeniozitatea puteau hotărî soarta unui om.

Răspunsul a venit în 2024, când o echipă de cercetători a publicat în revista științifică Plos One rezultatele unui experiment neobișnuit. Voluntari din forțele armate grecești au îmbrăcat o replică a armurii de la Dendra și au participat la o simulare de luptă care a durat 11 ore, programul fiind conceput inclusiv pe baza descrierilor confruntărilor din „Iliada”. Cercetătorii le-au monitorizat ritmul cardiac, consumul de oxigen, temperatura corporală și efortul fizic, încercând să stabilească dacă un asemenea echipament putea fi purtat într-o bătălie adevărată.

Rezultatele au arătat că armura era funcțională și putea fi utilizată în condiții solicitante de luptă, fără să împiedice în mod decisiv mișcările unui războinic antrenat. Experimentul nu demonstrează că toți soldații micenieni purtau asemenea echipamente, dar schimbă perspectiva asupra tehnologiei militare din Epoca Bronzului.

Coifuri din colți de mistreț și scuturi aproape cât un om

Poate cel mai neobișnuit element al echipamentului militar micenian era coiful realizat din colți de mistreț, un obiect care astăzi pare desprins dintr-un film fantastic, dar a cărui existență este confirmată de descoperirile arheologice. Coifurile erau confecționate pe o bază din piele sau material textil, peste care se fixau în rânduri plăcuțe tăiate din colții animalelor, iar unele modele aveau apărători pentru obraji.

Vrei să descoperi cum luptau eroii lui Homer și de ce armele aveau un rol atât de important în aventurile lor? Cumpără „Odiseea” de la Editura Litera, din colecția „Cărți Fundamentale”, și intră în universul războinicilor care au inspirat unele dintre cele mai cunoscute povești ale lumii.

La Muzeul Arheologic din Heraklion, în Creta, se păstrează un asemenea coif descoperit la Knossos, datat între 1450 și 1400 î.Hr., pentru a cărui reconstituire au fost folosiți 80 de colți de mistreț. Exemplarul este considerat prea delicat pentru a fi oferit o protecție eficientă în luptă, fiind interpretat mai degrabă ca simbol al rangului, însă alte coifuri de acest tip puteau avea și o funcție militară.

Legătura cu Homer este remarcabilă, deoarece în cântul X al „Iliadei”, Meriones îi oferă lui Ulise tocmai un coif împodobit cu colți de mistreț, descriere care corespunde unui tip de echipament cunoscut din arheologia miceniană.

La fel de impresionante erau scuturile, unele atât de mari încât acopereau aproape întregul corp al luptătorului. În reprezentările artistice din Epoca Bronzului apar scuturi dreptunghiulare și modele în formă de opt, realizate probabil din lemn și piele, care ofereau o suprafață considerabilă de protecție. O frescă descoperită la Knossos înfățișează asemenea scuturi, unul dintre ele având, potrivit descrierii muzeale, aproximativ 1,64 metri înălțime.

Săbiile din bronz și sulițele care dominau câmpul de luptă

Spre deosebire de imaginea populară a soldaților antici înarmați cu săbii de fier, războinicii micenieni din secolele XIV–XIII î.Hr. foloseau în principal arme din bronz, un aliaj de cupru și staniu care permitea realizarea unor lame rezistente și bine ascuțite. Arheologii au descoperit săbii lungi, pumnale, vârfuri de suliță și de săgeată, unele dintre aceste obiecte provenind din morminte ale aristocrației militare, unde armele reprezentau atât instrumente de luptă, cât și simboluri ale statutului social.

Descoperă episodul arcului și celelalte aventuri ale eroului cumpărând „Odiseea”, primul volum din colecția „Cărți Fundamentale” a Editurii Litera! Dincolo de luptele spectaculoase, epopeea arată cât de mult contau inteligența, răbdarea și stăpânirea armelor într-o lume în care supraviețuirea depindea adesea de o singură decizie.

Sulița era una dintre armele fundamentale ale războinicilor, fiind folosită pentru împungere sau, în cazul modelelor potrivite, pentru aruncare, în timp ce sabia devenea deosebit de importantă în confruntările de la mică distanță. Arcul completa acest arsenal, permițând atacarea adversarului înaintea contactului direct, iar în „Odiseea” devine chiar arma prin care Ulise își recuperează casa.

În cântul XXI, Penelopa îi provoacă pe pretendenții săi să încordeze arcul soțului dispărut și să tragă o săgeată prin douăsprezece capete de secure. Niciunul nu reușește, însă Ulise, întors în Itaca sub înfățișarea unui cerșetor, trece proba și își dezvăluie identitatea printr-o demonstrație de îndemânare care anunță confruntarea finală.

 Cât de fidel a descris Homer armele grecilor?

Una dintre cele mai interesante probleme pentru istorici este faptul că Homer nu a trăit în perioada războiului troian, plasat tradițional spre sfârșitul Epocii Bronzului, în secolele XIII–XII î.Hr., ci a compus într-o lume mult mai târzie, epopeile fiind asociate în general cu secolele VIII–VII î.Hr.

Din acest motiv, armele descrise în „Iliada” și „Odiseea” nu aparțin toate aceleiași epoci. Unele detalii, precum coiful cu colți de mistreț, păstrează amintirea tehnologiei miceniene, în timp ce alte elemente reflectă realități militare ulterioare, inclusiv utilizarea fierului.

O altă descoperire importantă este „Vaza războinicilor”, găsită la Micene și datată aproximativ între 1200 și 1100 î.Hr., pe care sunt reprezentați soldați purtând coifuri, sulițe și scuturi. Obiectul oferă o imagine a echipamentului militar de la sfârșitul Epocii Bronzului și arată că armele și protecțiile războinicilor se modificaseră considerabil față de perioada armurii de la Dendra.

Prin urmare, nu putem afirma că Ulise și oamenii săi purtau exact armurile descoperite de arheologi, însă putem spune că lumea militară din care s-au inspirat poveștile homerice dispunea de o tehnologie surprinzător de elaborată. Iar experimentul din 2024 demonstrează că, în urmă cu 3.500 de ani, un războinic echipat cu bronz putea participa la confruntări îndelungate, fără ca armura să devină neapărat un obstacol.

Armele din „Odiseea” nu erau simple obiecte primitive, iar descoperirile arheologice ne arată că în spatele legendelor lui Homer se află o civilizație capabilă să producă echipamente militare complexe, cu mult înainte de apariția Greciei clasice.