Cu aproape șase decenii înainte ca Anne Hathaway să o interpreteze pe Penelopa în filmul „The Odyssey” al lui Christopher Nolan, celebra actriță greacă Irene Papas dădea viață soției lui Ulise într-una dintre cele mai ambițioase producții europene de televiziune. Serialul „L’Odissea”, lansat în 1968 și regizat de Franco Rossi, a avut opt episoade, a fost filmat în mai multe țări și a beneficiat de efecte speciale realizate de viitoare legende ale cinematografiei. Deși producția fusese realizată în culori, publicul italian a urmărit-o inițial în alb-negru.
În 1968, Irene Papas era deja o figură importantă a cinematografiei internaționale. Născută în Grecia, actrița devenise cunoscută pentru interpretările sale intense și pentru prezența impunătoare pe ecran. Jucase în „Electra”, filmul regizat de Michael Cacoyannis în 1962, și în „Zorba Grecul”, producția din 1964 în care apărea alături de Anthony Quinn.
Pentru „L’Odissea”, regizorul Franco Rossi a ales-o să o interpreteze pe Penelopa, soția lui Ulise, care își așteaptă soțul întors din războiul troian. În rolul regelui Itacăi a fost distribuit actorul iugoslav Bekim Fehmiu, devenit ulterior cunoscut și publicului internațional.
Penelopa reprezintă unul dintre personajele esențiale ale epopeii. În absența soțului, ea trebuie să-și apere casa, familia și poziția în fața pretendenților care îi cer să se recăsătorească.
Una dintre particularitățile producției din 1968 este felul în care Franco Rossi a construit începutul poveștii. Primul episod acordă o atenție deosebită situației din Itaca, unde Penelopa și Telemah încearcă să facă față presiunilor pretendenților.
Ulise apare abia spre sfârșitul episodului, pe o plută, în timp ce soția sa este prezentată încă de la început drept un personaj central.
Această alegere respectă, în linii mari, structura epopeii lui Homer. „Odiseea” începe cu situația dificilă din casa lui Ulise și cu intervențiile zeiței Atena, iar aventurile eroului sunt relatate pe larg mai târziu.
„L’Odissea” a fost o coproducție europeană realizată cu participarea televiziunii italiene RAI și a producătorului Dino De Laurentiis. Proiectul a reunit echipe și actori din mai multe țări, într-o perioadă în care asemenea producții istorice necesitau investiții importante.
O parte dintre filmări s-au desfășurat în Italia, iar alte secvențe au fost realizate în Iugoslavia. La 21 septembrie 1967, jurnalistul Carlo Mazzarella a vizitat platourile studiourilor Jadran Film din Zagreb, unde a realizat un reportaj despre serial.
Materialul păstrat în arhiva RAI include discuții cu regizorul Franco Rossi și cu Irene Papas. Este o mărturie valoroasă despre realizarea producției, surprinsă chiar în timpul filmărilor.
Unul dintre cele mai surprinzătoare detalii despre „L’Odissea” este legat de tehnologia televiziunii. Serialul a fost realizat în culori, o alegere ambițioasă pentru o producție televizată europeană a anilor ’60.
În Italia, însă, transmisiunile regulate de televiziune color aveau să înceapă abia în 1977. Astfel, telespectatorii care au urmărit premiera din 1968 au văzut producția în alb-negru, în ciuda eforturilor depuse pentru costume, decoruri și imaginea color.
Cele opt episoade au fost difuzate de RAI între 24 martie și 5 mai 1968. Serialul a devenit una dintre producțiile importante din istoria televiziunii italiene și a rămas un reper pentru adaptările europene ale literaturii clasice.
Dincolo de distribuție, serialul a atras atenția și prin echipa responsabilă de efectele speciale. Printre numele implicate s-au aflat Mario Bava și Carlo Rambaldi, doi artiști care aveau să devină celebri în cinematografia fantastică.
Mario Bava, cunoscut ulterior drept unul dintre maeștrii cinematografiei horror italiene, a contribuit la realizarea episodului dedicat ciclopului Polifem. Carlo Rambaldi avea să câștige ulterior premii Oscar pentru efectele sale speciale, inclusiv pentru contribuția la realizarea celebrului extraterestru din „E.T.”.
Pentru spectatorii anului 1968, întâlnirea lui Ulise cu uriașul cu un singur ochi reprezenta una dintre marile provocări vizuale ale adaptării.
Producătorii au apelat și la Giuseppe Ungaretti, unul dintre cei mai importanți poeți italieni ai secolului XX. Acesta introducea episoadele recitând versuri din Homer, oferind serialului o dimensiune literară aparte.
Prezența poetului sublinia ambiția realizatorilor de a aduce epopeea antică în casele telespectatorilor fără să piardă legătura cu textul original.
Serialul combina astfel interpretarea actorilor, decorurile istorice, efectele speciale și poezia, într-o formulă rar întâlnită în televiziunea vremii.
Irene Papas a murit în 2022, la vârsta de 96 de ani, lăsând în urmă o carieră impresionantă în cinematografia europeană și internațională. Interpretarea Penelopei din „L’Odissea” rămâne una dintre aparițiile sale importante în adaptările mitologiei grecești.
Aproape șase decenii mai târziu, Anne Hathaway a preluat același personaj în „The Odyssey”, filmul lui Christopher Nolan, alături de Matt Damon în rolul lui Ulise.
Cele două producții aparțin unor epoci cinematografice foarte diferite, dar pornesc de la aceeași poveste: o femeie care își așteaptă soțul timp de douăzeci de ani și care trebuie să-și apere familia în absența acestuia.
Penelopa lui Homer oferă și azi actrițelor un personaj complex, în care răbdarea, inteligența și hotărârea au aceeași importanță ca aventurile eroice ale lui Ulise.
Sursa foto: Profimedia