HARTA ZGOMOTULUI. În București, 85% din populație e afectată. În Iași, doar 16%. Ce se întâmplă în Cluj, Brașov, Timișoara, Ploiești

Un apartament „stradal” se vinde în România mai scump decât unul situat mai departe de arterele rutiere. Avantajul este că ești mai aproape de „inima orașului”. Mult prea puțini români iau însă în calcul dezavantajul creat de zgomotul traficului. „Aproape nimeni nu cere o hartă a zgomotului înainte să se mute într-un apartament central. Vin abia după ce s-au mutat și au constatat că nu pot să stea cu fereastra deschisă din cauza traficului intens de pe stradă. Cum de multe ori nu e nimic de făcut, vând apartamentul după câțiva ani”, spune Bogdan Lazarovici, directorul executiv al unei firme de măsurări acustice.
Dacă pentru agențiile imobiliare o „zonă liniștită” nu valorează mai mult ca o situare „stradală”, altfel stau lucrurile din perspectiva Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și a Uniunii Europene.

Potrivit OMS, calitatea vieții este afectată în momentul în care o persoană locuiește într-o zonă în care nivelul mediu de zgomot depășește 55 de decibeli. Sunt considerate afectate persoanele care trăiesc într-o zonă în care nivelul de zgomot depășește 50 de decibeli. Se consideră că zgomotul deranjează în momentul în care se depășește valoarea de 75 de decibeli. Tocmai de aceea, directivele europene impun autorităților locale din statele UE ca aceste valori să nu fie depășite. Cum stau lucrurile în realitate?

Bucureștiul, cel mai zgomotos oraș al țării

În România, aproximativ 2.900.000 de persoane trăiesc în zone în care, la nivelul străzii, poluarea fonică depășește valoarea de 50 de decibeli. În București, 85% din populație este afectată de zgomot. Principala sursă de poluare fonică este traficul rutier, urmat de traficul feroviar (aici sunt incluse și tramvaiele) și zgomotul produs de unitățile industriale. În top urmează Constanța, unde 76% din populație este afectată, urmând apoi Cluj-Napoca (64%), Brașov și Ploiești (61%), Galați (55%) și Timișoara (49%). Cel mai liniștit oraș mare al țării este Iași, unde doar 16% din populație este afectată de zgomot.

Lucrurile stau diferit atunci când vine vorba de zgomotele care deranjează – cele de peste 75 de decibeli.

Aici, Timișoara conduce topul, cu 7% din populație deranjată de zgomote foarte puternice. În Brașov, procentul este de 3%, iar în București de 1%. În restul orașelor mari, nu s-a întregistrat o medie a zgomotului care să depășească valoarea de 75 de decibeli.

Revenind la București, cele mai zgomotoase zone sunt Bulevardul Magheru (zona Nottara), Zona Olteniței, Bulevardul Ferdinand (zona Iulia Hasdeu), Bulevardul Ghencea, Pantelimon (zona Morarilor), unde zgomotul străzii poate atinge și 80 de decibeli.

CLICK PENTRU A MĂRI

La polul opus se află cartierul Drumul Taberei, unde multe blocuri sunt situate ceva mai departe de arterele principale, iar nivelul zgomotului este, în medie, de 30 de decibeli. La fel se întâmplă în Prelungirea Ghencea sau în Berceni. „Cele mai expuse la zgomot sunt clădirile cu ieșire la marile bulevarde și apartamentele de la etajele inferioare. În spatele blocurilor de la bulevarde, indicii de disconfort fonic sunt mult mai mici.

Unele dintre cele mai liniștite străzi din București le putem întâlni în spatele blocurilor din Drumul Taberei, Rahova, 1 Mai sau în cartiere ca Primăverii și Giulești”, spune Bogdan Lazarovici. „Trăind zi de zi într-un spațiu poluat fonic, ajungem să nu mai percepem zgomotul, însă el ne afectează în continuare simțurile. Zgomotul accentuează problemele cardiace, creează stări de neliniște și agresivitate, insomnii.
Așa ajungem ca, aflați undeva la munte, să ni se pară că liniștea de acolo este ireală, însă aceea este normalitatea”, spune Lazarovici.

2012, anul în care ar trebui să vină sfârșitul zgomotului

Realizarea unei hărți a zgomotului într-un oraș presupune măsurători efectuate cu un sonometru timp de un an de zile. În București au fost alese 250 de locuri unde s-au măsurat valorile de zgomot. Împreună cu Bogdan Lazarovici ieșim pe străzi să ne facem o idee asupra zgomotului din oraș. Prima măsurare este efectuată pe aleile din centrul orașului. Sonometrul arată că zgomotul se situează în jurul valorii de 30 de decibeli. Pe Magheru, în schimb, valorile urcă la 79 de decibeli. Nu ne dăm seama că e ceva în neregulă decât atunci când ni se atrage atenția că, pentru a ne face auziți, trebuie să țipăm. Uitasem și de asta, din obișnuință.

N-a uitat, în schimb, Uniunea Europeană.

Dacă până acum erau obligate să aibă o hartă a zgomotului doar orașele cu peste 250.000 de locuitori, începând cu 2012 toate oreșele cu mai mult de 100.000 de locuitori din UE trebuie să facă astfel de măsurători. În România sunt 25 de astfel de orașe.

La ce folosește o astfel de hartă? Teoretic, municipalitățile trebuie să ia măsuri ca nivelul zgomotului să coboare sub limitele admise, altfel riscă să fie date în judecată de cetățenii afectați de poluarea fonică.
Totuși, măsurile necesare pentru acest lucru nu sunt ușor de aplicat sau de suportat de cetățeni.

„Cu cât scade numărul de mașini din trafic, cu atât vom avea un oraș mai liniștit”, spune Bogdan Lazarovici. Scăderea numărului de automobile din trafic, însă, presupune costuri mari. Soluțiile care nu ar fi pe placul șoferilor și ar fi impozite mai mari pentru deținătorii de automobile sau o taxă de acces în centrul orașului, lucruri care ar descuraja șofatul. Soluțiile care țin de municipalitate sunt cele costisitoare – realizarea unei centuri în jurul orașului, pentru a elibera traficul din centru, magistrale de metrou care să acopere nevoile reale de transport, mijloace de transport în comun de suprafață, eventual cu bandă proprie, ori realizarea unor piste pentru bicicliști.