Încă 40 de zile de balamuc

Amânarea verdictului CCR nu este o bucurie pentru nimeni. Prelungirea nebuniei încă 40 de zile nu poate fi benefică decât pentru veselii de serviciu. Majoritatea românilor care plătesc rate s-au luat probabil cu mâinile de cap. Câteva observații la cald.

Guvernul a organizat referendumul, prin Ministerul Administrației și Internelor. Înainte de începerea campaniei pentru referendum, ministrul Ion Rus a comunicat public și a înștiințat CCR care este cifra de start: 18.292.514 de alegători înscriși pe listele electorale. Ieri, ministrul Rus a revalidat această cifră într-o adresă către Curte. În această dimineață, MAI trimite însă o nouă adresă către CCR în care spune că „nu își poate asuma responsabilitatea pentru corectitudinea listelor electorale permanente”. Ce s-a întâmplat noaptea trecută? L-a luat Victor Ponta pe Ioan Rus la o discuție sub clar de lună la Neptun? Din senin, autorul expresiei „trebuie să separăm bărbații de curve” nu-și mai poate asuma nimic. Are dubii, nu mai vede clar, se îndoiește filosofic. Între structurile neoficiale ale noii puteri, Direcția de Propagandă a bătut Miliția. Jandarul filosof e trimis acum să numere din nou, poate de data asta vede mai clar. Dacă ar avea un strop de orgoliu și de demnitate, dl. Rus și-ar da demisia.

Curtea Constituțională a cerut să i se ofere realitatea electorală, ca să valideze referendumul. Pentru ca referendumul să fie valid trebuie să fi votat jumătate plus unu din alegătorii reali din România. Principiul este corect, chit că și de această dată Curtea face ce știe mai bine: pasează un cartof fierbinte în altă curte. Cui i se cer însă informații corecte pentru ca CCR să dea o decizie corectă? Guvernului. Care este profund decredibilizat. Ce garanție avem că primarii care au raportat producții de 150 la sută la referendum îi vor furniza date corecte d-lui Ioan Rus, care, la rândul său, departe de orice presiune a Direcției de Propagandă, va înregistra corect datele primite și le va trimite corect Curții Constituționale pentru ca aceasta să dea un verdict corect? Ce garanții de onestitate poate oferi un Executiv care își contestă acum propriul referendum, doar că nu i-au ieșit socotelile? Nu era mai normal ca dl. Ponta să nu se repeadă ca murga-n ham, să stabilească de la bun început câți alegători sunt în România și de abia apoi să pornească suspendarea?!

Doamna judecător Aspazia Cojocaru spune că referendumul ar trebui anulat pentru că s-au utilizat date false. Judecătorii constituționali nu-și permit astfel de declarații tranșante decât dacă este groasă. Din tonul Aspaziei Cojocaru ne putem închipui cum s-au purtat discuțiile în cele 13 ore de deliberări între niște oameni – să nu uităm – numiți politic. Background-ul politic al fiecăruia a lucrat probabil din plin și în cazul celei mai grele decizii în fața căreia a fost pusă CCR până acum. Dar declarația doamnei judecător trebuie luată în serios și trage un semnal asupra deciziei din 12 septembrie: dacă Guvernul scade pragul, poate CCR să decidă că meciul nu s-a desfășurat corect și că regulile de start nu mai sunt valabile la final? Și dacă va constata asta, vom avea un nou referendum?