Cine a „întors” Parlamentul împotriva psihologilor. Reforma breslei, blocată de o campanie coordonată de dezinformare. Personajul cheie este o psiholoagă condamnată penal pentru fals în acte medicale
O reformă legislativă așteptată de peste 20 de ani de psihologii din România a fost desființată în Senat sub presiunea unei campanii agresive, alimentată de o mobilizare fără precedent. Deși proiectul de lege (L58/2026) promitea modernizarea unei profesii blocate în reglementări din anul 2004, acesta a fost prezentat parlamentarilor drept „un monopol periculos”. În realitate, în spatele blocajului s-ar afla un amestec de interese electorale interne și influența unei figuri controversate: Veronica Jardan, condamnată la 1 an și șase luni de închisoare cu suspendare după ce a falsificat documente medicale.
Gândul a contactat, în exclusivitate, mai multe surse din interiorul Colegiului Psihologilor pentru a pune cap la cap întregul curs al acestui proces controversat. Problema de fond pe care proiectul de lege încerca să o rezolve era sistemică și gravă pentru siguranța pacienților. În prezent, din cei aproximativ 30.000 de psihologi din România, mai mult de jumătate se află în etapa de „supervizare” (un fel de mentorat), au declarat sursele.
Potrivit acestora, o treime dintre psihologi rămân în stadiul de debutanți perioade nepermis de lungi, între 6 și 20 de ani. Mulți dintre ei practică meserie fără un contract de supervizare activ, iar astfel încalcă deontologia profesională.
„Proiectul ar aduce nu doar o modernizare și o consolidare legislativă (pentru că a preluat din toate proiectele anterioare). Ci o creștere a răspunderii forurilor de conducere prin faptul că membrii forurilor sunt aleși direct în filialele teritoriale și pot pierde mandatul tot prin vot în filiale, dacă nu își fac treaba. Eficientizarea părții executive a forurilor, prin înființarea unui Birou Executiv din 9 membri, care e ușor de convocat și s-ar mișca cu mai multă velocitate față de actualul comitet director de aproximativ 50 de persoane. Creșterea democrației prin faptul că filialele ar fi reprezentate proporțional și nu doar teritorial ca până acum.”
Proiectul de lege propunea un examen național standardizat și impunea trecerea obligatorie la treapta de „specialist”. Această „severitate” necesară pentru a garanta calitatea serviciilor a generat, însă, o rezistență acerbă din partea celor care preferă să profeseze fără a atinge standardele de competență.
Deși proiectul a fost rezultatul a zeci de ședințe de consiliu și consultări, el a fost practic anulat printr-o campanie negativă coordonată. Sursele arată că asociația APAR (Asociația Psihologilor Atestați din România) și Federație Română de Psihoterapie au coagulat nemulțumirile și au lansat interpretări tendențioase în spațiul public.
„Proiectul nu a fost propriu-zis blocat, pentru că odată ce a ajuns în circuit parlamentar își urmează un traseu. Dar șansele lui de adoptare au fost practic anulate printr-o campanie negativă, circulând exagerări și interpretări tendențioase și claim-uri false (false în raport cu ce scrie efectiv în textul proiectului) realizate cu concursul APAR (Asociația Psihologilor Atestați din România), care a coagulat nemulțumirile (multe legitime dar pe fondul funcționării Colegiului pe legea actuala 213/2004) și strangând în jurul său FRP (Federatia Română de Psihoterapie) și asociațiile care o compun, în total aproximativ 19 asociatii, în care formatorii doresc separarea psihoterapiei de psihologie.”
Conform datelor furnizate, parlamentarii au fost bombardați cu sute de e-mailuri, iar ideea că psihologii vor fi excluși din profesie pe criterii medicale sau economice a fost folosită ca „sperietoare”. Potrivit declarațiilor unui reprezentant al Colegiului Psihologilor, întregul Parlament a fost întors împotriva legii de o campanie influențată de Veronica Jardan.
Mai mult, surse din sistem susțin că aceasta și-ar fi pierdut dreptul de liberă practică, dar cu toate acestea ar continua să lucreze și să coordoneze din umbră aceste mișcări. Jardan este văzută ca motorul din spatele petiției de 12.500 de semnături care a speriat parlamentarii și i-a convins să-și retragă semnăturile de pe proiect. Doar deputatul Adrian Solomon a mai rămas pe listă.
„Modul de lucru a fost coordonarea unor campanii de blocare a email-urilor senatorilor cu sute de mesaje contra legii, generarea unui subiect de interes pentru presă preluat, deși la documentare lucrurile ar fi stat diferit, și în paralel descurajarea celor care își manifestau susținerea față de proiect, în moduri la limita legii.”
Trecutul Simonei Jardan este marcat de o condamnare penală într-un dosar de corupție la Brașov. În 2014, aceasta și soțul său au recunoscut că au falsificat rapoarte medicale pentru a ajuta un politician să scape de un dosar penal pentru alcoolemie. Cei doi au atestat în fals că acesta suferea de „fobie de ace” pentru a justifica refuzul recoltării de probe de sânge. În urma acestui scandal, soții Jardan au primit pedepse cu închisoarea și muncă în folosul comunității.
Un alt personaj cheie este chiar actualul președinte al Colegiului Psihologilor, Edmond Cracsner. Deși a condus forurile care au lucrat la proiect timp de doi ani, acesta a ieșit public imediat după depunere pentru a ataca inițiativa. Potrivit surselor, miza părea a fi una pur electorală – alegerile pentru conducerea Colegiului se apropie, iar poziționarea sa ca „salvator” în fața unei mase de psihologi nemulțumiți era o strategie eficientă.
Astfel, proiectul de lege a fost respins de plenul Senatului în unanimitate. Rezultatul acestei campanii este menținerea unei legi învechite, care permite în continuare funcționarea unui sistem birocratic, lipsit de transparență.
Pe lângă introducerea unui examen standardizat la intrarea în profesie și obligativitatea masteratului, proiectul aducea beneficii importante precum:
1) Eficiență managerială și timpi mai scurți de procesare a documentelor profesionale;
2) Îmbunătățirea funcționării democratice prin reprezentativitate profesională reală, proporțională cu numărul de psihologi, în forurile de conducere ale Colegiului;
3) Mai multe opțiuni de exercitare a profesiei și de fiscalizare (SRL, colaborator), între care psihologii pot opta;
4) Creșterea calității medii a pregătirii profesioniștilor și a calității serviciilor către beneficiari și implicit a prestigiului profesei;
5) Psihoterapie recunoscută ca specializare profesională interdisciplinară, nu doar specialitate a psihologiei și competență adăugată pentru ne-psihologi;
O miză majoră era și rezolvarea situației celor peste 15.000 de psihologi care au rămas blocați în etapa de supervizare, unii dintre ei chiar și de 20 de ani, fără să atingă vreodată standardul de specialist.
AUTORUL RECOMANDĂ: