Cum îi privesc, de fapt, italienii pe români: „Strămoșii românilor erau, în esență, dacii care locuiau aproape de Marea Neagră, cuceriți de romani”

Românii le-au devenit tot mai familiari italienilor, începând cu anii 2000, de când sunt cea mai importantă comunitate de străini din Italia. De altfel, mulți localnici remarcă asemănarea dintre cele două popoare. Cu toate acestea, oferă și argumente pentru a le diferenția.

Mai mulți italieni au încercat, deci, să răspundă, cu argumente, la întrebarea pe care un italian a lansat-o pe Quora, o platformă online populară, de întrebrări și răspunsuri: îi consideră sau nu pe români asemănători lor?

La acest sondaj, unii au remarcat diferențe de cultură, de comportament, în vreme ce alții sunt de părere că, odată ce i-au cunoscut mai bine, aceste diferențe s-au diminuat. În plus, limba românilor este inteligibilă, iar aceste două popoare împărtășesc origini latine, au spus alți italieni.

De precizat este faptul că, românii reprezintă cea mai importantă comunitate de străini din Italia: peste un milion de persoane. Astfel că, numeroși italieni îi privesc pe români ca pe niște „rude” mai îndepărtate, dar cu origini apropiate.

Alții sunt de părere că, în afară de limba asemănătoare, românii nu prea au multe în comun cu italienii.

„Românii nu sunt în niciun fel asemănători cu noi, cu excepția limbii, care este oarecum similară, dar nu putem înțelege prea mult atunci când vorbesc într-un ritm normal. Dacă vorbesc încet, putem înțelege cam 30 la sută, aș spune eu. Dacă citim româna, putem înțelege cam 50 la sută. În rest, nu există nimic altceva în comun. Comportamentul lor este diferit, mentalitatea este diferită, cultura, mâncarea, totul este complet diferit”, a scris un localnic din nordul Italiei, potrvit sursei citate de adevarul.ro.

Alt italian a renarcat că, odată ce oamenii din ambele țări ajung să se cunoască personal, vor descoperi că au multe în comun.

„Acest lucru mi s-a întâmplat de multe ori. Tind să mă conectez mai bine cu românii din marile orașe, fiindcă și eu provin dintr-unul. Când întrebi oamenii despre o părere generală despre români (sau îi întrebi pe români despre italieni), clișeele au inevitabil o influență majoră. Totuși, în relațiile unu la unu, multe puncte culturale comune devin evidente. Oricum, să nu uităm că facem amândoi parte din Uniunea Europeană, așa că un român și un italian sunt amândoi cetățeni europeni”.

Un alt italian, de profesie istoric, susține că italienii de atăzi sunt descendenți ai poparelor care au locuit în Italia pre-romană (latini, etrusci, samniți greci etc), cu adăugirea sclavilor (în special anatolieni) și a migranților care au venit în Italia, în epoca imperială și bizantină.

„Practic, fondul genetic al italienilor, începând din epoca imperială, s-a schimbat foarte puțin, cu excepția unor zone restrânse ale țării, afectate de fenomene particulare de depopulare și de repopulare alogenă ulterioară (de exemplu Alghero, Livorno sau Trieste, unele văi sau satele albaneze din sudul Italiei). Invaziile barbare ulterioare sau trecerea soldaților străini în epoci mai târzii au fost ca niște picături în mare, cu foarte puțină influență”, crede acesta.

Un alt italian susține că românii și italienii se aseamănă numai prin limbă, deoarece româna face parte din familia latină.

„Italienii, ca etnie, au același ADN ca strămoșii italici, respectiv triburile native locale ale Italiei antice (romanii, etruscii, picenii, oscanii, umbrii, celții etc.). Pe de altă parte, strămoșii românilor erau, în esență, dacii care locuiau aproape de Marea Neagră, cuceriți de romani în perioada expansiunii Imperiului”, susține acesta.

Ce-i drept, românii sunt cea mai mare comunitate străină din Italia, reprezentând aproape un sfert din totalul străinilor. În prezent, numărul lor a depășit un milion de persoane. Cei mai mulți, adică aproape 200.000, s-au stabilit în regiunea Lazio, peste 100.000 de români sunt înregistrați în Lombardia, Veneto și Piemont, iar aproape 100.000 în Emilia-Romagna.

Autorul recomandă:

Ce sunt „casele la 1 euro” din Italia, de fapt. Cum sunt păcăliți naivii

Experiența unei românce care s-a angajat ca „badantă” în Italia: „Pe zi lucrez 15 ore, 6 zile pe săptămână, NIMIC nu am primit în plus…”