Cum ar putea România să-și refacă economia după modelul de succes norvegian. Fondul suveran de investiții revine în atenția specialiștilor. Ce profit ar putea avea fiecare român la sfârșit de an

Un fond suveran (sau fond suveran de investiții) este un fond de investiții deținut de un stat, care administrează bani publici proveniți din diferite rezerve, excedente bugetare, resurse naturale sau privatizări.

Cel mai cunoscut exemplu: Fondul suveran al Norvegiei

• Fondul Suveran al Norvegiei (Government Pension Fund Global) este cel mai mare fond de acest tip din lume, fiind alimentat din veniturile obținute din petrol și gaze și investiții la nivel global (detalii AICI).

Record istoric de 15.000 de miliarde de dolari în 2026

Fondurile suverane de investiții au devenit, în 2025, unii dintre cei mai influenți jucători din economia globală. Administrând sume uriașe și orientându-se tot mai marcat spre tehnologie, aceste vehicule de investiții controlate de state au profitat de creșterea piețelor financiare. Au atins un nou maxim istoric al activelor gestionate.

Un raport de la începutul anului al firmei de consultanță Global SWF, citat de Bloomberg și preluat de Digi24 Economic, arată că fondurile suverane din întreaga lume administrează în prezent active în valoare totală de aproximativ 15.000 de miliarde de dolari. Un nivel record care reflectă atât randamentele favorabile din piețe, cât și strategii de investiții tot mai agresive în sectoare-cheie. O mare parte a acestor resurse este alocată tehnologiei de ultimă generație, în special Inteligența Artificială.

Orientul Mijlociu domină investițiile suverane globale

Fondurile suverane din Orientul Mijlociu continuă să fie un motor major al piețelor globale de capital. Cele mai importante 7  fonduri suverane din statele din Golf au reprezentat 43% din totalul capitalului investit de fondurile suverane la nivel mondial în 2025. În cifre, acest lucru înseamnă investiții de aproximativ 126 de miliarde de dolari, un nou record istoric.

Raportul arată că nu doar fondurile suverane, ci și alți investitori controlați de stat, precum fondurile publice de pensii, și-au crescut influența în 2025. Această evoluție a fost susținută de randamentele puternice obținute în mai multe clase de active, inclusiv obligațiuni, acțiuni listate, imobiliare și infrastructură.

La nivel geografic, Statele Unite au fost, de departe, principala destinație pentru investițiile fondurilor suverane în 2025. Acestea au atras aproximativ 131,8 miliarde de dolari, aproape dublu față de cele 68,9 miliarde de dolari investite în 2024.

România a încercat să-și creeze propriul fond suveran, în 2018

Pe 15 noiembrie 2018, Guvernul Viorica Dăncilă a stabilit cadrul legal general de înfiinţare a unui fond suveran de dezvoltare şi investiţii. Acesta este un instrument financiar pentru susţinerea dezvoltări economice a României, a declarat premierul Dăncilă la acel moment.

Fondurile suverane vor contribui decisiv la dezvoltarea economică a României prin asigurarea unei surse alternative de finanţare, pentru investiţiile importante din infrastructură, industrie sau piaţă de capital, declara ministrul Finanţelor de atunci, Eugen Teodorovici, citat de Radio România Actualități.

Finanţarea întreprinderilor în diverse etape ale dezvoltării acestora, inclusiv finanţarea start-up-urilor, finanţarea companiilor româneşti de importanţă strategică şi urmărirea strategiei energetice, investiţii în industrie şi în proiecte de infrastructură, creşterea competitivităţii economiei româneşti, stimularea inovaţiei şi a noilor tehnologii, crearea de locuri de muncă, în mod durabil, prioritar, geografic şi economic, dezvoltarea capitalului uman şi social pe termen lung şi nu în ultimul rând pieţe de capital, spunea Eugen Teodorovici.

Potrivit ministrului, forma legală de organizare a acestor fonduri suverane urma să fie aceea de societăţi româneşti pe acţiuni. În ciuda intențiilor ambițioase, acest proiect a eșuat în scurt timp.

Economist: Modelul norvegian, o pușculiță pentru generațiile viitoare

Fondul norvegian, administrat de Norges Bank Investment Management, este un model viabil și centrat pe prosperitatea viitorului, fiind în esență o pușculiță pentru generațiile viitoare.

Statul pune deoparte surplusul din petrol și gaze și îl investește exclusiv în afara țării, în acțiuni, obligațiuni și imobiliare. Scopul este dublu: averea se păstrează după ce resursele se vor epuiza, iar economia internă nu este supraîncălzită de un val de bani, a explicat în exclusivitate pentru Gândul analistul economic Adrian Negrescu.

Un fond de tip norvegian are nevoie de bani în plus

Însă un fond de tip norvegian pornește de la o condiție pe care România nu o îndeplinește: bani în plus, atrage atenția expertul. În primele 9 luni din 2026, deficitul bugetar a fost de 3,81% din PIB, iar cheltuielile cu dobânzile sunt în creștere.

Un stat care se împrumută pentru a pune bani într-un fond câștigă doar dacă randamentul fondului depășește constant costul datoriei publice. Pentru o țară cu ratingul României, acest lucru este foarte greu de obținut.

„Există totuși o perspectivă care seamănă, la scară mult mai mică, cu situația Norvegiei. Producția de gaze din perimetrul Neptun Deep, așteptată din 2027, va aduce statului redevențe și dividende suplimentare. O parte din acești bani ar putea fi pusă deoparte după reguli clare, în loc să fie absorbită de cheltuielile curente ale bugetului.

România a mai încercat un astfel de demers. Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții a fost înființat în 2018–2019, cu un capital de 9 miliarde de lei și cu participații la 33 de companii de stat, mai spune Adrian Negrescu. 

Proiectul a fost contestat politic de la început, nu a ajuns să funcționeze și a fost ulterior abrogat. Între timp, statul a creat Banca de Investiții și Dezvoltare. În 2025 s-a discutat posibilitatea ca Fondul Proprietatea să devină nucleul unui viitor vehicul de investiții”.

În ce condiții ar putea avea succes și în România

Pentru ca o nouă încercare să aibă șanse, lecțiile trecutului sunt clare, explică Negrescu.

• Prima condiție este o administrare profesionistă și independentă: conducerea să fie selectată prin concurs, cu mandat protejat de schimbările de guvern. Aici a eșuat tentativa din 2019 (n.r. – din timpul guvernului Dăncilă).
• A doua condiție sunt regulile de investiții. Fondul ar trebui să finanțeze proiecte care aduc randament, de preferat alături de investitori privați, și să nu aibă voie să salveze companii de stat falimentare. Separarea strictă de buget este la fel de importantă, pentru ca fondul să nu devină o rezervă din care se acoperă deficitul. Transparența completă, cu rapoarte publice și audit extern după standardele internaționale ale fondurilor suverane, cunoscute ca Principiile de la Santiago, ar oferi credibilitate.
• Nu în ultimul rând, un astfel de fond ar trebui să atragă capital privat în energie, infrastructură și tehnologie, nu să îl înlocuiască.

Modelul polonez ar atrage cofinanțare externă

Un mare avantaj al modelului Poloniei ar fi o administrare mai bună a companiilor de stat profitabile, dar și atragerea de confințare externă, completează Adrian Negrescu.

„Susținătorii ideii spun că un fond bine construit ar face mai eficientă administrarea companiilor de stat profitabile, precum Hidroelectrica, Romgaz sau Transelectrica. Ar putea finanța proiecte mari pe care piața nu le acoperă singură și ar atrage investitori străini prin cofinanțare. Polonia este exemplul pe care îl invocă cel mai des.

Criticii se tem de politizare. Acționarii minoritari ai companiilor listate ar putea pierde influență, banii ar putea ajunge în proiecte fără randament, iar fondul ar putea deveni un buget paralel, mai greu de controlat decât cel oficial. Experiența din 2018–2019 le dă argumente”.

Fondul suveran nu poate relansa singur economia

În esență, un fond suveran nu poate relansa singur economia României și nu poate înlocui consolidarea finanțelor publice sau absorbția fondurilor europene, mai spune analistul economic. Acesta poate deveni însă un accelerator real, cu 3 condiții:

• Finanțele statului să fie stabilizate
• Fondul să aibă o sursă de bani sigură, precum dividendele companiilor de stat și viitoarele venituri din gaze
• Conducerea lui să fie ferită de imixtiunea politică.

Fără aceste garanții, riscul este ca România să obțină nu un motor de dezvoltare, ci încă o structură de cheltuieli, a conchis analistul economic.