Jurnalistul Dan Andronic: „«Complexul Înaltei Porți» este o realitate vie”
Jurnalistul Dan Andronic a publicat cartea-eveniment „Complexul Înaltei Porți”, despre care mărturisește că „este o realitate politică și psihologică”. De altfel, despre „Înalta Poartă” a susținut că „nu este doar un reper geografic sau un simbol al Imperiului Otoman”, arată EVZ.
Într-un nou editorial, jurnalistul Dan Andronic a adus în lumină fapte istorice, accentul fiind pus pe cartea-eveniment „Complexul Înaltei Porți”. De-a lungul secolelor, domnitorii Țărilor Române au fost nevoiți să conducă sub influența unei puteri străine. În schimbul protecției și al menținerii unei aparente autonomii, aceștia au acceptat să plătească tribut. Au acceptat să trimită soli cu daruri și să manifeste supunere.
Deși o astfel de „supunere” era cât se poate de vizibilă, prin sumele de galbeni plătite anual sau oferirea unor alte lucruri prețioase poporului, costul moral rămânea „ascuns”.
„Ceea ce nu era vizibil în registrele vistieriei era însă costul moral: renunțarea la dreptul de a decide singur, internalizarea reflexului de a cere voie înainte de a acționa. Dar se pare că nu s-a schimbat nimic, nu-i așa?”, spune jurnalistul.
Dan Andronic: „«Complexul Înaltei Porți» înseamnă șiruri de delegații oficiale care se întorc cu promisiuni, indicații și interesele altora”
Jurnalistul Dan Andronic, director editorial al Evenimentul Zilei, face o incursiune în lumea istoriei, accentul fiind pus, inițial, pe ce urma să se întâmple în Țara Românească, după începutul anilor 1700. Apoi, a adus în atenție „Poarta” de la Moscova, apărută în 1945, tributul luând o altă înfățișare: petrol, uraniu și obediență politică.
„După 1711 în Moldova și 1716 în Țara Românească, fanarioții au devenit administrația de facto. Ei nu erau trimiși să dezvolte țara, să ne civilizeze, ci să extragă resurse în folosul Porții și al rețelelor lor clientelare. Domnia nu se măsura în reforme, ci în abilitatea de a menține bunăvoința stăpânilor de la Istanbul. Acest tipar a supraviețuit căderii dominației otomane.
(…) După 1989, locul Porții l-au luat cancelarii occidentale și structurile internaționale, care — sub pretextul parteneriatului — cer, la rândul lor, alinierea la priorități care nu coincid mereu cu interesul național”, a continuat jurnalistul.
„Complexul Înaltei Porți” reprezintă, în prezent, „șiruri de delegații oficiale care se întorc cu promisiuni, indicații și interesele altora”. Jurnalistul Dan Andronic susține că, acum, personalitățile politice din România par a fi mai preocupate să fie privite „sus”. Și, „la fel ca boierii de altădată, se înghesuie să-și declare loialitatea înainte de a ști măcar ce li se va cere”.
„Această atitudine a hrănit servilismul și a slăbit fibra politică a elitei românești”
Tributul din prezent nu mai este reprezentat prin galbeni. Jurnalistul susține că are loc prin concesionarea resurselor, „în acceptarea unor politici economice dezavantajoase, în cedarea unor active strategice sub eticheta «investițiilor străine»”, susține jurnalistul.
„De aceea trebuie să supraviețuim fiind protejați de o putere mare. Aceasta chiar cu prețul libertății de decizie, pentru că mai bine decid alții decât să ne asumăm riscul de a decide singuri. Această atitudine a hrănit servilismul și a slăbit fibra politică a elitei românești”, continuă Dan Andronic.
Jurnalistul susține că România va fi independentă atunci când „își va construi o cultură politică bazată pe negociere de pe poziții de forță”.
„România va fi cu adevărat independentă nu atunci când nu va mai depinde militar sau economic de nimeni — lucru imposibil într-o lume interconectată — ci atunci când își va construi o cultură politică bazată pe negociere de pe poziții de forță, nu pe supunere anticipată. Modelul Poloniei, nu al Ungariei, poate fi copiat la indigo”, conchide autorul cărții-eveniment.
În final, jurnalistul mărturisește că volumul „Complexul Înaltei Porți” este „o realitate vie”.
Autorul recomandă:
Jurnalistul Dan Andronic a publicat cartea-eveniment „Complexul Înaltei Porți”
Jurnalistul Mirel Curea: „Dumitru Tinu nu a murit într-un accident stupid!”