Misterul celor două statui grecești din bronz, vechi de peste 2.400 de ani, descoperite în Italia în 1972: pe cine reprezintă și cum au ajuns pe fundul mării

Misterul bronzurilor de la Riace, două statui grecești antice, persistă la mai bine de jumătate de secol de la ziua în care au fost recuperate din largul coastei regiunii italiene Calabria, în august 1972.

Până în prezent, arheologii și alți oameni de știință nu au reușit să identifice cu certitudine pe cine reprezintă statuile din bronz, când au fost create și cum au ajuns, în cele din urmă, în Calabria, conform Greek Reporter.

Descoperite de Stefano Mariottini în localitatea Riace, cele două statui au fost transportate la Muzeul Național din Reggio Calabria, unde au fost supuse unei restaurări inițiale care a îndepărtat straturile de nisip solidificat care le acopereau. Ulterior, au urmat alte restaurări la Florența și Reggio.

Misterul statuilor grecești antice continuă

Cu toate acestea, încă nu s-a stabilit cu certitudine absolută dacă perechea de statui a constituit, încă de la început, un singur grup sau dacă alăturarea lor s-a produs în timpul transportului pe mare.

Identificarea lor exactă este, de asemenea, destul de incertă și controversată: reprezintă ele atleți sau eroi, precum Agamemnon și Ajax, Mirone și Alcamene, Ahile și Patrocle, Tideu și Amfiaraos, ori divinități?

Oamenii de știință sunt destul de siguri că statuile au fost create fie în Attica, fie în Argolida, în Peloponez.

Au aproape aceeași înălțime, de aproximativ doi metri, și sunt ambele nuduri — o emblemă a statutului divin sau eroic — iar poziția lor este aceeași (piciorul drept este drept, iar cel stâng este îndoit).

Inițial, erau însoțite și de arme, inclusiv coifuri, scuturi (susținute de brațul stâng îndoit) și o lance (ținută în mâna dreaptă coborâtă).

Detaliile anatomice ale bronzurilor de la Riace

Detaliile anatomice ale statuilor grecești antice sunt reprezentate cu o precizie extremă, iar venele și arterele sunt vizibile. Musculatura lor puternică emană atât forță, cât și perfecțiunea formei umane.

Buzele, genele și sfârcurile statuilor sunt realizate din cupru, în timp ce dinții sunt din foiță de argint. Ambele au fost realizate folosind tehnica turnării cu „ceară pierdută”.

Statuia numită „Bronzul A” are părul prins cu o bandă și o barbă deasă și bogată, ale cărei șuvițe au fost modelate individual.

„Bronzul B” are capul mai neted, înclinat în sus pentru a se potrivi mai bine cu coiful corintic, care este ridicat deasupra capului pentru a dezvălui fața.

Deși datarea bronzurilor de la Riace este controversată, ele reprezintă cu siguranță două capodopere ale artei sculpturii în bronz din secolul al V-lea î.Hr.

Descoperirea unor statui grecești antice din bronz este un eveniment destul de rar. Deși în Antichitate au fost create nenumărate sculpturi din bronz, cele mai multe nu au supraviețuit până în zilele noastre.

De-a lungul secolelor, sculpturile din bronz au fost topite pentru a crea monede și alte obiecte din acest material prețios. Majoritatea sculpturilor din bronz recuperate au supraviețuit doar pentru că au fost cumva ascunse în Antichitate — adesea în urma unor naufragii.