Nicușor Dan, eşec pe bandă la CCR. Curtea i-a respins sesizările la noua Lege Vexler
O nouă lege iniţiată de către Silviu Vexler a fost amendată de preşdintele Nicuşor Dan, la Curtea Constituţională. CCR, însă, i-a respins şi de data aceasta obiecţiile de neconstituţionalitate.
Legea extinde sancțiunile față de persoanele care se dau preoți și pentru profesiile de rabin, imam sau alte funcții asimilate. Miercuri, CCR a respins noua sesizare a președintelui Nicușor Dan la o lege inițiată de către deputatul Silviu Vexler.
Legea respectivă extinde sancțiunile față de persoanele care se dau preoți sau călugări și pentru profesiile de rabin, imam sau alte funcții asimilate.
Președintele Nicușor Dan a formulat sesizarea în iulie 2025. În textul sesizării, președintele Nicușor Dan reclama atât aspecte de tehnică legislativă, cât și principiile constituționale.
Legea lui Silviu Vexler a fost realizată cu acordul cultelor, inclusiv al Bisericii Ortodoxe Române, după cum se arată în xpunerea de motive.
Documentul modifică și completează Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.
Motivele invocate de Nicuşor Dan spun că legea ar încălca libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare, argumente pe care le-a folosit și în sesizarea legii anti-extremism, inițiată tot de către deputatul Silviu Vexler și pe care CCR a respins-o în unanimitate, în iulie 2025.
În sesizare, președintele Nicușor Dan susține că legea conține formulări vagi și încalcă principiile constituției.
„Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor este constituțională în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate.
Rezumat
Curtea Constituțională a statuat că, sub aspect extrinsec, legea criticată respectă exigențele impuse de art.1 alin.(5) și ale art.76 alin.(1) coroborat cu art.73 alin.(3) lit.h) din Constituție, Camera decizională având capacitatea să o recalifice în mod corect ca lege organică, atât timp cât numărul real de voturi exprimat în prima Cameră sesizată corespunde majorității absolute prevăzute de Constituție pentru adoptarea legilor organice, iar prin actul recalificării corecte a legii nu se impune reîntoarcerea legii, ordinea de sesizare a Camerelor fiind neschimbată.
De asemenea, sub aspect intrinsec, Curtea a constatat că dispozițiile legii criticate nu intră în contradicție cu principiul separației puterilor în stat [art.1 alin.(5)] și principiul legalității incriminării [art. 1 alin.(5) și art.23 alin.(12) din Constituție] și nici nu îngrădesc libertatea de gândire, de conștiință și de religie (art.29 și art.30 din Constituție).
Argumente
- Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, care au privit, în esență, faptul că legea criticată a fost adoptată diferit de cele două Camere ale Parlamentului, și anume ca lege organică de Camera decizională și ca lege ordinară de prima Cameră sesizată, Curtea a constatat că demersul Camerei decizională a fost unul corect, deoarece nu a făcut nimic altceva decât să îndrepte o eroare umană de apreciere a caracterului legii.
- Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea a constatat, în esență, că dispozițiile art. unic pct.1 din legea criticată, referitoare la art.23 alin.(4) din Legea nr.489/2006, prin care se incriminează infracțiunea de exercitare fără drept a atribuțiilor sau a funcțiilor clericale ori monahale, sunt constituționale, deoarece prezintă suficientă claritate și precizie și nu creează dificultăți de înțelegere a voinței legiuitorului, în contextul specificului actului normativ analizat, astfel că nu a putut reține încălcarea principiului separației puterilor în stat sau a principiului legalității incriminării.
Totodată, Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. unic pct.2 din legea criticată, prin care se introduce art.29 alin.(1 ind.1) în cuprinsul Legii nr.489/2006 și care se referă la dreptul exclusiv al unui cult de stabilire a modalităților religioase de cinstire a persoanelor canonizate, beatificate, sanctificate, trecute în rândul drepților sau recunoscute ca simboluri identitare proprii, deoarece nu îngrădesc libertatea de gândire, de conștiință și de religie (art.29 și art.30 din Constituție) și nici nu aduc atingere standardelor de calitate a legii [art.1 alin.(5) din Constituție].
Decizia este definitivă și general obligatorie.
Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I”, transmite CCR, printr-un comunicat.
RECOMANDAREA AUTORULUI: