MĂRTURII DIN INFERN. Româncă, asistent medical în Italia: Mă întreba, plângând, dacă mama ei este bine, dacă respiră. Strângea în mână o cruce și Mă IMPLORA să o las să o mai vadă o dată

O româncă lucrează ca asistentă medicală la triaj într-un spital din Roma. Este în Italia de 15 ani, dar niciodată nu s-a mai confruntat cu momente la fel de grele ca acum, în pandemia de coronavirus.

Femeia a povestit pentru Fanatik că munca în spital este îngrozitor de solicitantă atât fizic cât și psihic.

„Strângea în mână o cruce și se ruga. Îi era frică”

Românca a relatat un moment de disperare al unei femei care a ajuns cu mama ei  la spital:

„S-a întâmplat să las o pacientă de 75 de ani în plină criză de axietate. Afară este fiica ei, speriată și îngrjorată. Are o mască făcută din hârtie de copt. Mă întreba, plângând, dacă mama este bine, dacă respiră, dacă este contaminată. Îmi spunea că a protejat-o, că nu a ieșit, că nu a avut contact cu nimeni. Strângea în mână o cruce și se ruga. Îi era frică. Eu o rog să se liniștească și să ne dea timp să o stabilizăm, să poată respira și, apoi, îi voi răspunde la toate întrebările. Plângând, mă roagă să o las să o mai vadă o dată, înainte de test, pentru că știa că, dacă testul iese pozitiv, nu își va mai vedea mama niciodată. Pentru că, regula este ca atât timp cât pacientul este pozitiv, rudele nu mai au voie să intre în contact cu el. Nici dacă moare. Efectiv, îl aduce la spital, dar nu știe dacă o să îl mai vadă vreodată sau nu”.

FLASH NEWS Audiența Realitatea Plus a explodat după încercarea CNA de a închide televiziunea. Ce cifre s-au dublat

13:00

RELIGIE Semnificația Învierii Domnului: De ce este Paștele cea mai importantă sărbătoare a creștinătății

13:00

Românca a povestit, de asemenea, ce se întâmplă în camera de izolare:

„Ajunși în sala de izolare, panica se instalează și mai mult. Nimeni nu știe ce să le spună, nu primesc explicații, pentru că nimeni nu poate să spună nimic până nu ies testele. Colegii mei, îmbrăcați în echipamentul de protecție, cu măști și combinezoane, ca niște extratereștii, încearcă să îi liniștească. Dar ei tot nu respiră și parcă nu îi ajută nimic. Toți suntem speriați și nu știm de unde să începem. Abia dacă suntem auziți prin măștile de protecție, motiv pentru care pacienții devin  și mai speriați și se uită de la unul la altul în speranța că cineva îi va lămuri sau îi va scăpa de dureri. Sunt moment în care, efectiv, nu știm cum să le alinăm durerile”

Asistenta mediaclă a descris situația ca fiind una de război în care fiecare persoană din apropiere este un inamic.