APEL DISPERAT. Un bolnav de plămâni, functionabili la 15% din capacitate, reclamă că dreptul la viață îi este anulat: ”Timpul pe noi nu ne așteaptă”

Un strigăt disperat al unui suferind de o boală gravă de plămâni, functionabili la 15% din capacitate către autoritățile din Sănătatea, reclamă faptul că birocrația  anulează posibilitatea de prelungire a vieții bolnavilor care un nevoie de un astfel de transplant.

Deși plămânii îi funcționează la 15% din capacitate, Ionuț nu și-a pierdut speranța și a hotărât să vină la București

În lipsa donatorilor, în ultimele 6 luni în România s-a făcut un singur transplant de plămâni, iar până în acest moment nu a fost încheiat niciun acord cu un alt stat pentru a trimite în străînătate bolnavii.

Conectat la aparatul de oxigen, Ionuţ, care suferă de o boală gravă de plămâni, a venit în Bucureşti pentru a stă de vorbă cu ministrul Sănătăţîi şi cu directorul Agenţiei Naţionale de Transplant. Plămânii lui funcţionează acum la 15% din capacitate şi resimte cumplit orice efort. Chiar şi aşa nu şi-a pierdut speranţa.

FLASH NEWS Kievul cere UE să ia măsuri împotriva țărilor care vând benzină Rusiei. Ce state au început deja să trimită combustibil Moscovei

18:11

CONTROVERSĂ Don Trump Jr. și „Amazonul armelor”, pregătiți de un câștig uriaș după o propunere legislativă care va permite livrarea armelor la domiciliu

18:11

 „În spitale nu poţi merge, dacă te îmbolnăveşti nu ştii încotro s-o apuci. Asta e întrebarea: Cât mai rezist? Am un copil de 2 ani şi pentru el trebuie să trăiesc”, spune Ionuţ Anghel.

 

Într-o postare pe Facebook, Ionuț Anghel povestește cu dezamăgire că în drumul pentru solicitarea unei șanse la viață, a fost nevoit să depună eforturi nerecomandabile penru starea lui de sănătate

”Și am ajuns și la Dl. Ministru al Sănătățîi și la Dl. Director al Agenției Naționale de Transplant …

Da, azi am stat pe drumuri!

M-am trezit la 5 și am condus fix 5 ore și 22 de minute astăzi pentru a stă pe drumuri. Am urcat scări, am întâmpinat călduri fatidice (pentru o persoană că mine cel puțîn) și a trebuit să car și concentratorul portabil de 8,7 kg + o baterie de 1,5 kg pentru a ajunge peste tot. Având în vedere că nu mai am ce pierde și că lupta interioară pe care o duc cu mine, trebuie dusă și la exterior cu cei care ne pot ajută, pentru a trăi să-mi văd copilul de 2 anișori crescând, am făcut un efort cu mult peste puterile actuale!

Ne-am înarmat cu speranța și am mers pentru a ne cere „dreptul la viață”!

Poate că este mult spus dar pentru niște persoane că noi, cei în nevoie de transplant pulmonar, această expresie denotă lupta dusă cu sistemul și mentalitatea tipic românească!”

După discuția cu ministrul Sănătățîi, Ionuț Anghel reclamă că birocrația și negocierile interstatele întârzie dreptul la viață al pacienților bolnavi de plămâni.

„Astăzi ne-am întâlnit cu Dl. Ministru Nelu Tătaru la Ministerul Sănătățîi, cu ajutorul lui Mihăiță căruia îi mulțumim! Ni s-a pus pe hârtie tot ce se întâmplă în acest moment legat de transplantul pulmonar. Faptul că încă suntem în tratative cu Ungaria pentru a prealua și cazurile pediatrice precum și cele grave, că se negociază cu Bulgaria un interschimb de organe și că s-au început trative cu Italia (care nu face parte din Eurotransplant) pentru a primi români acolo la transplant că ulterior să se trimită și organele în compensație (fiind totul încă la nivel de discuții). Nu ni s-a înaintat un termen fix dar ni s-a menționat faptul că se caută să se urgenteze aceste lucruri, implicit o schimbare în plan legislativ care să fie în beneficiul nostru.

În mare parte, cam aceleași lucruri s-au discutat și la ANT cu Dl. Dr. Radu Zamfir precum și unele aspecte de transparentizare ce țîn de donarea de organe!”

De asemenea, Ionuț Anghel a avertizat faptul că se va protesta împotriva procedurilor lungi și a faptului că viață bolnavilor nu contează, în condițiile în  care în ultimele 6 luni de zile în România s-a făcut un singur transplant de plămâni

„Am avut parte de deschidere din partea dumnealor și le-am amintit pe cale amicală că dacă iar nu se va rezolva nimic și totul va rămâne la stadiul de „discuții” cum au fost cele legate de … Franța … vom începe să protestăm deoarece noi le-am transmis faptul că timpul pe noi nu ne așteaptă! Dacă pentru persoanele normale, viață își continuă cursul, în cazul meu, viață mea se rezumă la cei 15% capacitate pulmonară pe care încă o mai am și care e în scădere…”