Diabetul de tip I – ce este și cum se manifestă

Diabetul de tip I este o boală autoimună, ceea ce în limbaj nemedical înseamnă că sistemul de apărare al organismului se defectează și confundă celulele proprii, producătoare de insulină din pancreas (numite Langherhans), cu un element străin și le atacă până la distrugere totală! Astfel, singurele elemente comune dintre diabetul de tip I și diabetul de tip II sunt simptomatologia și evoluția complicațiilor.

La nivel mondial, procentul pacienților diagnosticați cu diabet de tip I este de aproximativ 7-10% din totalul bolnavilor de diabet. În România, la 100.000 copii aproximativ 6 vor face diabet de tip I.

FLASH NEWS Accident spectaculos în Sibiu: Un șofer băut a intrat cu un Ferrari în patru mașini parcate. Bărbatul a avariat și o țeavă de gaze

13:54

INEDIT În 1982, Israelul a eliberat 28 de măgari sălbatici în deșert. 44 de ani mai târziu, locul respectiv a devenit de nerecunoscut

13:51

Insulina este hormonul care asigură utilizarea glucidelor (necesarul energetic al organismului). În lipsa lui, zahărul rămâne în sânge neutilizat și organismul nu are energia suficientă funcționării! Astfel, o hiperglicemie poate fi tradusă ca o deficiență  insulinică.

Diabetul de tip I mai este numit și diabet juvenil, deoarece apare în general (în 99% dintre cazuri) la copii și adolescenți. Vârful incidenței se înregistrează la segmentul de vârstă 9-12 ani.

În acest caz, vorbim despre un diabet zaharat insulinodependent, ce cauzează invaliditate totală, deoarece pancreasul nu mai produce insulină. Cu alte cuvinte, nu există pacient diagnosticat cu diabet de tip I care să supraviețuiască fără insulină injectabilă (administrată, în funcție de caz, de 3, 4 sau mai multe ori pe zi), indiferent de vârsta diagnosticării. 

Boala debutează  brusc, cu sete excesivă, urinări frecvente, creșterea poftei de mâncare și cu scădere masivă în greutate. Nedepistat  în timp util duce la comă cetoacidozică și moarte!

Coma se instalează atunci când organismul nu mai poate utiliza zahărul din sânge și încearcă să utilizeze grăsimile, acest fapt determinând cetoacidoza sanguină.  În afară de celelalte semne, la instalarea cetoacidozei respirația miroase a mere verzi, acesta fiind și semnalul de alarmă.

Anul 1921 și descoperirea insulinei injectabile (de către doi canadieni din Toronto, un  medic și un biochimist) a dus la schimbarea dramatică a soartei bolnavilor de diabet: de la moarte sigură la o viață aproximativ normală, în condițiile unui control strict al glicemiei si a alimentației, toate într-o ecuație matematică aproape perfectă cu dozele de insulină.

În același timp cu cei doi canadieni, Dr. Nicolae Paulescu, tot în 1921, descoperă  independent hormonul – insulină, care a fost brevetat sub numele de pancreatină, dar, din nefericire, nu a dus studiul până la injectarea extractului cu rezultatele anterior menționate și, astfel, cei doi canadieni și-au asumat întregul merit al descoperirii.

Până în prezent pentru această maladie nu s-a descoperit tratament curativ și este de o importanță vitală să se mențină valorile glicemiei în limite relativ normale. Acest lucru presupune controlul glicemiilor de mai multe ori pe zi și corectarea valorilor cu injecții de insulină în mod corespunzător. Totodată, alimentația trebuie să cuprindă cantități bine măsurate de hidrați de carbon, zaharuri care se găsesc în aproape orice produs alimentar, în diverse forme, de exemplu polizaharide în pâine=50%, în orez=20%, în făină=75%, în cartofi=20% și monozaharide, care se găsesc în fructe precum: banane=18%, struguri=20%, căpșuni=8%, portocale=10% și dulciuri rafinate de la 50% zahăr în sus.

Câteva dintre complicațiile diabetului de tip I: orbire (retinopatie diabetică), insuficiență renală (nefropatie diabetică), arteriopatie (piciorul diabetic).

Aflați cum puteți beneficia de consultații și analize gratuite.