GÂNDURI BUNE. Pictorul Sorin Ilfoveanu, invitatul Cristinei Stănciulescu: „Mie nu îmi place Bucureștiul, ca oraș, în afara de câteva locuri”

Pictorul Sorin Ilfoveanu este invitatul Cristinei Stănciulescu la GÂNDURI BUNE. În a șasea parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), artistul vorbește despre fundația deschisă alături de un bun prieten și relația sau cu Bucureștiul, în care, deși are o casă, nu se simte ca… acasă.

Cristina Stănciulescu: Care este obiectul fundației?

Sorin Ilfoveanu: Fundația a fost făcută de un bun prieten de al meu, cu care am fost coleg de școală la Pitești, care e un om înstărit și colecționar, el având și o firmă de construcții, i-am spus: „Măi dacă construiești ceva și ai un spațiu generos aș vrea o parte din lucrări să le donez, să fac o fundație”.

ANALIZĂ Bilanțul celor 100 de zile cu Peter Magyar: Cum a demontat tânărul premier în aproape 4 luni întreg regimul clădit de Viktor Orban în 16 ani

06:00

EXCLUSIV Cea mai scumpă casă scoasă la vânzare în România. Unde se află vila de 15 milioane de euro. Specialist în imobiliare, pentru Gândul: „Are 25 de camere și 20 de băi”

06:00

După doi-trei ani m-a sunat și mi-a zis că a cumpărat baia comunală din Pitești, construită în anii 1950 și vreau să o vând, dar nu vrei să facem aici?

În jumătate de an a refăcut toată chestia și acolo e un lucru făcut foarte bine.

O sală de spectacol foarte bine sonorizată, nu e mare, de vreo 60 de locuri, o cafenea, o librărie, singura serioasă din Pitești, ateliere de creație pentru copii, muzică, pian, dans, iar la primul etaj sunt expuse în două săli lucrările soției mele și ale lui Nicu, două-trei fotografii, și o sală de artă temporală, unde am făcut câteva expoziții, iar sus la etajul 2 este expoziția permanentă cu lucrări de ale mele și ale fiului meu cel mare, sculptorul.

De partea financiară se ocupă prietenul meu, domnul Badea. Asta costă, trebuie să investești. Are doar trei angajați, dar funcționează totul foarte bine. Și profesorii care sunt plătiți din ce plătesc elevii, copiii. Eu mă ocup de expozițiile temporale.

„Nici nu mă laud, nici nu mă plâng”

Cristina Stănciulescu: Aveți un spirit antreprenorial?

Sorin Ilfoveanu: Nu știu dacă am, dar cred că am avut noroc să depășesc perioada critică prin care am trecut când eram tânăr. Nu am avut nimic. Am avut noroc să vând de tânăr și normal că un artist trebuie să aibă bani, mai ales unul care investește, cheltuiește. Tot ce am făcut, casele, am făcut cu banii din pictură. Nici nu mă laud, nici nu mă plâng. Am câștigat cât să pot să duc tot ce am.

Cristina Stănciulescu: Piteștiul a avut Pădurea Trivale. Bucureștiul ce a avut să vă ofere?

Sorin Ilfoveanu: Nimic. Mie nu îmi place Bucureștiul, ca oraș, în afara de câteva locuri, unde am atelierul în Pangratti, strada pe care stau eu, Pleșoianu. Ca oraș nu îmi spune mai nimic, mai ales acum în ultima perioadă, când se construiește total haotic. Era zona de la Pangratti, unde au construit un bloc imens, total anapoda.

Nu știu. Prostia celor care conduc. Au permis… Un arhitect trebuie să gândească ceea ce i se comandă. Rareori mai avem un arhitect care să spună că așa trebuie făcută asta.

Înainte în 1990 arta se achiziționa…Existau foarte multe expoziții și era o comisie a uniunii artiștilor, din artiști și mai era și câte unul de la Consiliul Culturii și se cumpăra mult.

Nu exista cuvântul „investit”. Lucrările ajungeau la muzee. În afara de arta comanditară. Un portret făcut era cam o mașină.

Dați-mi un oraș care trăiește din cultură. Da, Sibiul, Clujul. Sibiu încă e… Sunt un grup de artiști, dar nu trăiește din cultură. Are patrimoniu. Sibiu a fost și orașul cultural european. Clujul e foarte bogat, sunt mulți colecționari care investesc în artă. Și Bucureștiul are foarte mulți colecționari.

Foarte puțini oameni sunt apropiați de cultură. O galerie trebuie să investească într-un artist tânăr, să-l formeze, să-l urmărească și pe urmă să-l lanseze. Rareori se întâmplă.

Recomand AnArt. Și cam atât.

„A dispărut acea perioadă de agitație…”

Cristina Stănciulescu: Sunteți un om bogat? Nu financiar.

Sorin Ilfoveanu: Nu știu.

Cristina Stănciulescu: Aveți nevoie de cineva, în afară de familie?

Sorin Ilfoveanu: La vârsta asta, care te duce așa încet spre ceva care nu știu dacă mai există, îți trăiești zilele într-o liniște… A dispărut acea perioadă de agitație, când voiai să faci ceva. Acum las zilele să curgă. Da.

Urmăriți interviul integral pe canalul nostru de Youtube!

GÂNDURI BUNE. Pictorul Sorin Ilfoveanu, invitatul Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A cincea parte