VLAD VOICULESCU, după ce tatăl său a fost declarat colaborator al Securității: Nu e perfect. Eu sunt aici să răspund în fața oricui pentru faptele mele

Vlad Voiculescu, membru PLUS, a comentat, marți, pe pagina de Facebook, informațiile referitoare la colaborarea tatălui său cu Securitatea, care circulă de câteva zile pe unele grupuri de whatsapp. „Tatăl meu nu este perfect… a făcut greșeli”, a scris Voiculescu.

„De câteva zile, pe câteva grupuri de whatsapp umblă un document. Este o decizie a unei instanțe de judecată care constată calitatea de colaborator al Securității a tatălui meu. E din 2014 si a fost mereu disponibila pe net. Probabil că o păstrau pentru mai târziu, dar acum că a apucat să circule, va apărea probabil în câteva minute pe wall-ul dumneavoastră”, a scris Vlad Voiculescu.

Acesta susține că „vechile” greșeli ale membrilor familiei sale au ieșit la suprafață din cauza implicării sale politice.

„Sunt deja câțiva ani de când greșeli sau păcate vechi ale unor membri ai familiei mele sunt scoase la suprafață și arătate lumii, la pachet câteodată cu mizerii și minciuni fără sfârșit. Toate din cauza mea și a implicării mele. Toate pentru a demonstra că „toți sunt/suntem la fel” și pentru a fi folosite ca intimidare. Ei, bine, nu. Nu suntem toți la fel. Vorbesc în numele meu”, a comentat Voiculescu.

Voiculescu: Eu sunt aici să răspund în fața oricui pentru faptele mele

Voiculescu a dat câteva detalii și despre contextul în care tatăl său a colaborat cu Securitatea.

„A fost vicecampion național la înot și monitor de ski (atunci a lucrat cu străini despre care a dat declarații), apoi profesor de sport la școala din sat (unde a întâlnit-o pe mama), apoi kinetoterapeut la Băile Pucioasa, apoi, din 1990, și-a deschis un atelier de tâmplărie în spatele casei… din tot ce îmi amintesc eu, omul ăsta a muncit de dimineață până noaptea aproape în fiecare zi”, a mai scris Voiculescu.

Voiculescu a declarat că răspunde numai pentru greșelile lui:

„Profit de ocazie să lămuresc și alte detalii legate de familia mea. Cei cu care am crescut și cu care am împărțit același cămin și aceleași resurse (ce se înțelege în general prin familie) au fost așa: mama mea – învățătoare în sat, sora mea, cu 5 ani mai mică – economist, lucrează la Panasonic lângă Frankfurt, “mamaia” mea cu 6 clase care a lucrat într-o vreme ca infirmieră și căreia îi datorăm cu toții foarte multe, “tataia” a fost măcelar în sat, arestat și bătut în mod regulat de securitate pentru că nu putea să accepte că animelele lui aparțin partidului și că nu are dreptul să își hrănească familia cu ele. Am avut și doi bunici la oraș, la Târgoviște: “Buna” a fost chimist, “Bunul” a făcut războiul, vorbea puțin nemțește și a fost la un moment, dacă nu greșesc, chiar șefuleț pe la un sindicat pe undeva prin Galați. Acest ultim bunic era și singurul din familie cu origine sănătoasă. Restul au fost “pui de chiaburi” sau “pui de ‘telectuali”.

Cam asta a fost familia mea.

În rest, da, primeam dulciuri câteodată de la unchi și mătuși mai apropiate sau mai îndepărtate. Unul a lucrat în străinătate în timpul lui Ceaușescu și nu îmi inchipui că asta era posibil fără să fi avut ceva semnat sau chiar vreun contract de muncă sau ce aveau la securitate. S-a stins acum 19 ani. Altul la un moment dat a lucrat pentru o companie de farmaceutice. Prima dată când a venit în sat a fost și prima dată când am văzut cum arată un Audi și am auzit că există “mașină de serviciu“. Cred că a mai trecut apoi o singură dată prin sat, la o înmormântare. La București ne-am mai văzut și auzit apoi de câteva ori, niciodată însă din 2015 încoace.

Revenind însă la familia mea – adică cei cu care împărțeam liniștea, căminul și resursele, căci așa cred că se definește pentru mine familia – nimeni, niciodată nu a avut contracte de afaceri cu statul. Nimeni, niciodată nu a avut vreo funcție publică în afară de mine. Casa și tot ce aveau ai mei a fost mereu ipotecat la bancă mai toată copilăria mea. Datoriile le-am plătit împreună abia în 2007, când eu aveam un job la Viena și am putut lua un credit iar tata a putut vinde bună parte din ce avea. De vreo 6 ani încoace, casa familiei mele a fost deschisă pentru câteva sute de oameni, dar despre asta nu voi face vorbire aici, nu vreau să amestecăm lucrurile.

Eu sunt aici să răspund în fața oricui pentru faptele mele. Atât”, a scris Voiculescu pe Facebook.