Scriitoarea Cynthia Orszag despre construirea personajelor: “Este greu să fii femeie și să ai protagonist sau să fii bărbat și să ai protagonistă. Femeile gândesc într-un fel, bărbații în alt fel”

Redactor:
Simona Tănăsescu
Scriitoarea Cynthia Orszag despre construirea personajelor: “Este greu să fii femeie și să ai protagonist sau să fii bărbat și să ai protagonistă. Femeile gândesc într-un  fel, bărbații în alt fel”

Cynthia Orszag este o tânără scriitoare de origine slovacă, al cărei roman de debut, „Scrum în vânt” urmează să apară în curând la editura Velvet Story. Scrie de mai bine de opt ani, iar una dintre nemulțumirile ei principale în ceea ce privește literatura contemporană este faptul că și-ar dori ca scriitorii să acorde mai multă atenție personajelor și universului interior al acestora.

Gândul: Bună, Cynthia! Mulțumim pentru interviu.

Cynthia Orszag: Bună ziua tuturor și vă mulțumesc pentru această oportunitate.

Gândul: Ești de profesie psiholog și recent ai terminat și o carte de ficțiune. În discuțiile purtate înaintea interviului, ai menționat de câteva ori personajele și modul în care acestea sunt construite.

Cynthia Orszag: Da, ai dreptate. Este o problematică din punctul meu de vedere. Autorii abordează genuri diferite și în funcție de asta, probabil, decid în ce măsură se vor dedica personajelor. Există cărți bazate foarte mult pe introspecție, iar o intrigă concretă aproape că nu există. Dialoguri puține, conflicte exterioare și mai puține. O mare parte din carte se petrece în mintea personajului. În cazul acesta, aș spune că autorul trebuie să-și îndrepte atenția spre alte detalii, cum ar fi, poate, coerența și originalitatea introspecțiilor. Personajul e un simplu purtător de idei. Dacă însă autorul vrea o carte cu acțiune, cu ritm, cu conflicte și suspans, personajele trebuie să fie solide. Din păcate, de multe ori, văd o lipsă a implicării și în cea de a doua categorie.

Gândul: În spațiul online, și nu numai, vedem din ce în ce mai multe comentarii, cum că nu ar mai exista originalitate, nici în ceea ce privește firul narativ și nici în ceea ce privește personajele. Ce părere ai tu despre asta?

Cynthia Orszag: Cred că adevărata problemă nu este lipsa originalității. Avem subiecte cu o abordare originală și avem și personaje originale. Dar nu putem nega că originalitatea sau abordarea originală nu sunt  la fel de promovate ca  scrisul după rețetă. Și atunci normal că în atenția cititorilor sunt aduse, de cele mai multe ori, cărți cu intrigă și personaje unidimensionale, de tipul rău, bun, sărac, bogat.

Gândul: Cum crezi că ar putea fi remediat acest lucru atât de bine înrădăcinat în opinia publică?

Cynthia Orszag: Tendința oamenilor este să caute mereu vinovatul în altă tabără. Pentru a schimba niște idei preconcepute este nevoie de implicarea tuturor. Autorii ar trebui să aibă mai mult curaj când își gândesc personajele, mai multă creativitate, mai multă implicare. Ni se tot repetă că cititorii trebuie să se identifice cu personajele din cărți, dar mulți autori merg pe ideea de perfecțiune. Personaje cu dinți minunați, cu păr minunat, cu iubit minunat, care trăiesc în lux. Nu au nicio slăbiciune. Oamenii au slăbiciuni.

Dacă vrei ca oamenii să se identifice cu ceea ce citesc, mergi pe uman, nu pe ideal!

Gândul: Ai menționat conceptul acesta de identificare între cititor și personaj și, într-adevăr, este un concept des întâlnit –  identitate, empatie, simpatie.  Autorul ar trebui să le bifeze pe toate trei pentru a reuși să-i stârnească cititorului interesul?

Cynthia Orszag: Răspunsul este discutabil. De fapt, orice ține de scris este discutabil, căci nu vorbim despre o anume știință exactă. Cred că personajul trebuie să stârnească interesul, dar nu cred că e foarte relevant modul în care o face. Apropo de identificare – e adevărat că se tot vehiculează asta, însă în același timp putem observa înclinația oamenilor spre personaje negative și insensibile. Această preferință este suficientă pentru a pune sub semnul întrebării  dacă e neapărat necesar să apară sentimentul de identificare.

Gândul: În ultimii ani au apărut tot felul de tutoriale, cărți, articole și workshopuri care te învață cum să creezi personaje cât mai reale. Ai apelat vreodată la ele?

Cynthia Orszag: După cum am menționat deja, scrisul nu e știință exactă. Cel care lucrează la o carte muncește mult, planifică, structurează, gândește și regândește  idei. Însă trebuie să ai o pricepere naturală. Dacă nu o ai, degeaba –  doar muncești și studiezi. Aceste workshopuri și articole pot fi de mare ajutor, dar numai dacă tu deja simți personajul. Nu-l vei scoate din piatră seacă, vorba aia. Trebuie să pleci de la o bază, să știi, măcar în mare parte, cine e personajul, ce vrea și cum va încerca să obțină asta.

Gândul: Scrii de ani de zile, deci cu siguranță ți-ai format părerea despre următorul aspect: cât de mult îl ajută pe scriitor  cititul altor  opere?

Cynthia Orszag: O să vorbesc de data asta strict despre mine. Nu generalizez. Pe mine nu m-a ajutat foarte mult. Mai ales că fiind de naționalitate slovacă și frecventând un liceu cu predare în limba slovacă, am citit cu precădere în limba slovacă. Desigur, mai lecturam și în română, dar sensibil mai puțin. Cu toate astea, cuvintele se înșirau și așezau natural pe pagină, deși scriam în română. Cu siguranță că este foarte bine și absolut necesar să citim. Ne dezvoltăm vocabularul, stilul de narare, învățăm indirect tot felul de tehnici de a crea suspansul. Dar mă întorc la ce am zis mai înainte. Trebuie să avem o înclinație spre acest tip de creație. Altfel, toți cititorii ar fi și scriitori, așa cum toți pasionații de muzică ar fi și cântăreți. Am vorbit cu o prietenă  recent. Ea citește de două ori mai mult ca mine. Am întrebat-o de ce nu încearcă să scrie. Răspunsul ei a fost: Nu simt că m-ar interesa, nu am multe de zis.

Gândul: Ai adus în discuție lipsa curajului scriitorilor în a crea personaje complexe. Cărui fapt crezi că se datorează această ezitare ?

Cynthia Orszag:  În principiu este vorba de frica de eșec. Autorii se tem că cititorul nu va înțelege personajul dacă acesta este mult prea sublim sau are niște trăsături contradictorii. Personal, am dat de niște comentarii pe Facebook legat de asta. La o recenzie de carte, cineva a scris că personajul principal a avut două reacții diferite la același tip de situație. Și mă gândeam: da, cam așa suntem noi, oamenii. Imprevizibili. Însă există riscul ca cel care citește cartea să perceapă acest detaliu într-un mod negativ și atunci autorii evită complicațiile.

Gândul: Ai spus, în mare parte, ce nu crezi că ajută foarte mult un scriitor aspirant la crearea intrigii și a personajelor. Cu siguranță cei care citesc acest interviu ar vrea să audă și ce i-ar putea ajuta.  Din experiența ta, ce sfaturi ai putea da în acest sens?

Cynthia Orszag: De fiecare dată când am început să scriu la o carte am avut un model în minte. Model de personaj. Nu aș numi acest model o muză, dar de fiecare dată am plecat dintr-un punct. Profit de această întrebare pentru a contura mai bine răspunsul meu la cea  anterioară, în care am fost întrebată dacă ajută cursurile și articolele și am zis că nu prea. La ultimul meu roman, cel care va și apărea pe piață în viitorul apropiat, am vrut să creez un personaj masculin nesigur, anxios, instabil și retras. Asta a fost baza mea. Știam ce vreau de la el și atunci am apelat și eu la diverse articole în care puteam găsi multe sfaturi utile pentru acest tip de personaj.

Gândul: Care crezi că este cea mai mare provocare pentru un autor în ceea ce privește construcția unui personaj? Unde este foarte ușor să faci erori, în opinia ta?

Cynthia Orszag: E greu să fii femeie și să ai protagonist sau să fii bărbat și să ai protagonistă. Femeile gândesc într-un fel, bărbații în alt fel. De-a lungul celor opt ani în care scriu, mi s-au cerut sfaturi în legătură cu diferite texte. Asta a fost cea mai frecvent întâlnită greșeală.  Personajele masculine… foarte feminine, să zic așa. Analizau pe lungimea  a paragrafe întregi cum arată părul sau rochia unui alt personaj sau despicau continuu firul în patru. Cu siguranță că există și astfel de bărbați, dar acest tip de gândire și atenția la detalii caracterizează femeile.

Gândul: Ai dori să transimți un mesaj, o încurajare sau poate o atenționare scriitorilor care încă mai au probleme cu personajele?

Cynthia Orszag: Da, și vreau să subliniez că și eu fac parte din categoria asta. Încă mai am probleme când gândesc personajele. O să fac un 3 în 1 și le transmit atât un mesaj, cât și o încurajare și o atenționare. E a nu știu câta oară când spun asta, dar scrisul nu e știință exactă. Uneori acest lucru ajută, alteori nu, însă, ca în absolut orice domeniu, timpul supune la teste. Dacă trec ani de zile și tu tot perseverezi, oricât de multe critici ai primi, nu renunța. O pasiune care se întinde pe o durată așa de lungă este mai mult decât un hobby, este un stil de viață. Asta nu înseamnă însă că trebuie să fii total mulțumit de nivelul tău. Niciodată un scriitor nu ar trebui să fie total mulțumit. E mereu loc de mai bine. Și încă ceva: scriitorii trebuie  să aibă mare grijă la personajele secundare, despre care se discută tot mai puțin. Rolul lor nu se rezumă la cel de umplutură. Trebuie să aducă ceva nou poveștii.

Gândul: Cynthia, noi îți mulțumim pentru timpul acordat și îți dorim mult succes cu noul tău roman – „Scrum în vânt”!

Cynthia Orszag: Și eu mulțumesc și sper să mă citiți în număr cât mai mare!

Tags:
Inchide