JAZZ 8: Ești român, ai vreo 30 de ani…

Ești român… ai vreo 30 de ani…

Încotro?

Ce faci de aici încolo?

Ai familie sau ești solo?

Dacă n-ai, vrei să-ți faci?

Dacă ai, ți-e simplu sau tragi?

Ești fericit când taci sau urăști că te complaci?

Ai reușit ce ți-ai propus sau mai ai de făcut?

Dacă mai ai de făcut, ți-ai recunoscut?

Ești român…ai vreo 30 de ani…

Încotro?

Ești încă tânăr, dar și matur…

Treci de la bere și chips la vin și cartofi natur.

De la 20 la 30, erai îndeajuns de mare

Încât să fii responsabil pentru ce faci ca atare

Dar încă nu îndeajuns de matur

Încât să te ia în serios ăia cu păr mai sur.

La 30, mai știi despre tine, despre lume,

Ești un pic mai clar, spui lucrurilor pe nume,

Calci altfel pe pământ,

Nu te mai simți o frunză în vânt,

Știi să spui „NU” fără să simți că tre’ să te explici,

Ai învățat să te ridici după ce pici

Știi că să ai curaj înseamnă să accepți că ai frici,

Și că viața-i scurtă, deci nu tre’ să o complici.

Ești român… Ai vreo 30 de ani…

Încotro?

Lumea nu-i exact cum ți-ai imaginat,

Majoritatea îți vrea binele, până ți l-a luat,

Trecutul te-a călit, viitorul e incert

Și nu vrei să te învârți ca generația trecută-n cerc.

E prima oară când înțelegi că tu ești la volan,

Tu conduci, chiar dacă poate încă n-ai un plan.

E România un loc unde să poți trăi neapăsat?

Sau e doar un bloc dărăpănat care trebuie lăsat?

Uneori un final înseamnă un început nou,

Alteori înseamnă o lumânare într-un cavou.

Dar pân’ la lumânare, tre’ să trăiești, să o faci bine,

Da’ cum o faci într-o țară care nu știe ce să facă cu tine?

Și ăia de înainte au fost numiți generație de sacrificiu,

Acu’ și despre tine se aude același lucru, din oficiu.

Ești român… Ai vreo 30 de ani…

Și dacă nu te-ai născut într-o familie cu bani

Parcursul a fost: școală primară, generală, liceu,

Facultate, post liceală sau direct muncă din greu.

Ai luat țepe, ai schimbat job-uri,

Ai stat în chirie, te-ai plimbat prin locuri,

Ai iubit, ai înșelat, ai fost înșelat,

Ai zâmbit, ai dat cu ceva de pereți, ai țipat,

Ai ajuns femeie, ai ajuns bărbat…

Sunt român… Am vreo 30 de ani…

Încotro?

Tre’ să ai grijă! Finalul poa’ să fie fericit

Sau un simplu punct pentru un început de sfârșit.