Putin și Erdoğan, de la parteneriat economic la rivalitate politică. Turcia joacă tare și împinge Moscova în afara sferelor sale de influență

După ce Rusia a invadat Ucraina, Turcia a devenit, rapid, unul dintre cei mai importanți parteneri ai Moscovei. S-a dezvoltat o relație care a contribuit la menținerea economiei ruse pe linia de plutire. Cifrele comerciale impresionante nu s-au transformat, totuși, într-un parteneriat strategic.

Ankara continuă să importe volume substanțiale din Rusia din motive pragmatice. În același timp, verifică constant această direcție în raport cu pozițiile occidentale și cu mediul internațional mai larg.

Acest mediu nu funcționează întotdeauna în favoarea Kremlinului, notează jurnalistul Nikita Smagin pentru Riddle.

China, Turcia și India, primii trei parteneri comerciali ai Moscovei

Anul 2022 a marcat un punct de cotitură în comerțul ruso-turc. Sancțiunile occidentale au obligat Kremlinul să caute, în grabă, modalități de ieșire din izolarea internațională.

Extinderea cooperării economice cu Turcia a devenit unul dintre principalele răspunsuri, continuă Smagin.

„Cifra de afaceri, care s-a ridicat la 33 de miliarde de dolari în 2021, a crescut la 68 de miliarde de dolari în 2022.

De atunci, Ankara a fost un punct de referință printre primii trei parteneri comerciali ai Moscovei. Se află în spatele Chinei și concurează cu India pentru locul al doilea.

Structura exporturilor rusești către Turcia diferă semnificativ de transporturile către alte țări din regiune, unde, de obicei, domină cerealele.

• Rusia vinde în primul rând petrol, gaze, cărbune și produse petroliere în Turcia. Acestea reprezintă aproximativ 70% din totalul livrărilor.
• Ankara folosește aceste mărfuri nu numai pentru consumul intern, ci și pentru reexport.
• Analiștii au precizat că produsele petroliere rusești au ajuns pe piața europeană prin intermediul Turciei.

Produsele agroalimentare se situează pe locul al doilea. În 2025, acestea valorau aproximativ 3,8 miliarde de dolari, sau aproximativ 9% din exporturile rusești.

Oțelul și fonta urmează în clasament, cu 3,4 miliarde de dolari. Cuprul și aluminiul sunt, de asemenea, categorii importante, cu 1,28 miliarde de dolari, respectiv 1,06 miliarde de dolari”, explică autorul analizei.

Cooperare economică între Turcia și Rusia, dar nu lipsesc fricțiunile

Un stimulent important pentru extinderea comerțului a fost construcția de către Rosatom a centralei nucleare Akkuyu de pe coasta mediteraneană a Turciei. Este un proiect în valoare de 20-25 de miliarde de dolari.

Pentru amplasament sunt furnizate utilaje, oțel și fontă. Investițiile au consolidat relația economică.

„Intrările de capital rusesc în economia turcă, din 2022, sunt estimate la 4-6 miliarde de dolari.

• Rușii s-au clasat constant pe primul loc printre cumpărătorii străini pe piața imobiliară din Turcia.
• Turismul rămâne, de asemenea, un factor substanțial. 6-7 milioane de ruși vizitează țara în fiecare an. Contribuie, de altfel, la construirea legăturilor personale care contează atât de mult în afaceri.

Fluxul mare de exporturi rusești către Turcia nu ar trebui considerat o creștere pur situațională. Vârful a fost atins în 2022 (58,8 miliarde de dolari).

Volumele au scăzut apoi, dar au rămas ridicate și relativ stabile. Au fost 45,6 miliarde de dolari în 2023, 44 de miliarde de dolari în 2024 și 42,4 miliarde de dolari în 2025.

Baza pentru o cooperare economică continuă este încă existentă. Cu toate acestea, relația nu este deloc lipsită de nori. Există fricțiuni atât în ​​politică, cât și în economie”, punctează Nikita Smagin.

De ce au au scăzut brusc exporturile Turciei către Rusia lui Putin

Pragmatismul conducerii Turciei nu avea să permită niciodată țării să se apropie de Rusia, ignorând complet presiunea occidentală.

Beneficiile colaborării cu Moscova sunt evidente pentru Ankara, dar Turcia este profund înrădăcinată în economia internațională. Ponderea comerțului exterior în PIB a fluctuat între 50 și 80% în ultimul deceniu.

„Dependența de Occident nu este mai mică decât dependența de Rusia. UE reprezintă peste 40% din exporturile turcești și aproximativ 35% din importuri.

Firmele europene și americane furnizează peste 70% din investițiile străine directe. Pentru a-și deservi datoria externă și a acoperi deficitul de cont curent, Ankara se bazează în primul rând pe piețele de capital occidentale. Prin urmare, nu poate ignora complet sancțiunile occidentale.

• Din 2022, Turcia a luat mai multe măsuri care au limitat considerabil legăturile economice cu Rusia.
• Încă sub administrația Biden, Ankara a încetat să mai accepte cardurile de plată Mir.
• A blocat tranzitul bunurilor sancționate către Rusia.
• A restricționat semnificativ operațiunile financiare cu contrapartidele ruse.

Restricțiile au avut consecințe grave. Exporturile turcești către Rusia au scăzut brusc.

• În 2022-2023, acestea se ridicau la 9,3-10,9 miliarde de dolari.
• Până la sfârșitul anului 2024, acestea scăzuseră la 8,5 miliarde de dolari.
• În 2025 la 6,7 ​​miliarde de dolari.
• Livrările de echipamente și electronice au fost deosebit de puternic afectate, reducându- se aproximativ la jumătate între 2023 și 2025.
• Piesele auto au urmat o traiectorie similară.

Exporturile de alimente s-au menținut în termeni absoluți, dar în contextul unei facturi totale de import în scădere, ponderea lor a crescut și depășește acum 20%”, explică autorul analizei.

Sfera politică, punct nevralgic

Principalele contradicții dintre Turcia și Rusia se află în sfera politică.

„Ankara nu numai că a condamnat public agresiunea împotriva Ucrainei. A oferit Kievului un sprijin militar real.

• Armele turcești furnizate Forțelor Armate ale Ucrainei includ drone Bayraktar TB2, vehicule blindate BMC Kirpi, mortiere și muniții.
• Kremlinul și-a exprimat în repetate rânduri nemulțumirea.
• Importanța economică a Turciei pentru Rusia este însă acum atât de mare, încât Moscova nu își poate permite un răspuns mai dur.

Aceeași linie a modelat politica Ankarei privind Marea Neagră. Turcia nu are niciun interes în dominația rusă asupra zonei. Imediat după invazia la scară largă, a invocat Convenția de la Montreux și a închis strâmtorile pentru navele de război ale beligeranților.

Flota rusă a Mării Negre a fost astfel izolată de restul marinei. Acest lucru a limitat opțiunile Kremlinului în războiul împotriva Ucrainei și a complicat rotația în Siria, unde Rusia încă menținea o bază navală la Tartus”, mai scrie Smagin.

Pragmatismul lui Recep Tayyip Erdoğan

În același timp, Ankara nu dorește o prezență militară NATO mai mare în Marea Neagră, de teamă că regiunea nu va deveni un alt teatru de confruntare între Moscova și Occident.

Contradicțiile politice dintre Rusia și Turcia s-au intensificat.

„Printre evoluțiile notabile ale anului 2026 s-au numărat eforturile Turciei de a găsi un cumpărător pentru sistemele de apărare aeriană S-400 ale Rusiei, în vederea revenirii la programul american F-35.

• Sistemele fuseseră un simbol al politicii multivectoriale a Ankarei și al relației sale speciale cu Rusia.
• În condițiile actuale, însă, autoritățile turce par să se încline spre o direcție mai pro-americană în domeniul armamentului.
• Chestiunea nu este încă închisă. Dar Moscova și-a exprimat deja îngrijorarea: un astfel de acord ar fi un alt pas al Ankarei către Occident.

Ankara împinge treptat Moscova în afara sferelor sale de influență obișnuite – în Orientul Mijlociu, Caucazul de Sud și, într-o oarecare măsură, regiunea Mării Negre.

Pragmatismul caracteristic lui Recep Tayyip Erdoğan a produs o configurație complexă a relațiilor cu Kremlinul. Cooperarea economică, în ciuda unui anumit declin față de vârful din 2022, rămâne mult mai amplă decât în ​​perioada de dinainte de război.

Având în vedere profunzimea acestei interdependențe, există puține motive să ne așteptăm ca Ankara să se distanțeze brusc de Rusia în comerț și investiții.

Cu toate acestea, așa cum a arătat clar Turcia, apropierea economică nu o constrânge în rivalitatea sa politică cu Moscova”, încheie Nikita Smagin.