Cum ar putea Iranul să-și reconstruiască armata devastată și infrastructura distrusă de războiul cu SUA și Israel

În două războaie purtate într-un an și jumătate, SUA și Israelul au provocat pagube masive forțelor armate iraniene. Cu toate acestea, forțele de rachete și drone ale Teheranului s-au dovedit extrem de rezistente. Au contracarat prin lovituri dureroase. Capacitatea Iranului de a valorifica aceste mici realizări depinde de mutările făcute de Washington și partenerii săi regionali.

Teheranul depinde de aceste arme. Aceasta este o vulnerabilitate critică. Ar trebui să fie un punct central al strategiei americane de viitor, avertizează o analiză publicată de The Washington Institute for Near East Policy.

Infrastructura nucleară iraniană a fost în mare parte distrusă, scriu Michael Eisenstadt și Farzin Nadimi, autorii analizei.

• Michael Eisenstadt este cercetător senior Kahn la Institutul Washington și director al Programului de Studii Militare și de Securitate.
• Farzin Nadimi este cercetător senior la Institut. Este specializat în afacerile de securitate și apărare ale Iranului și regiunii Golfului.

Evaluările SUA, contrazise de iranieni

Evaluările guvernului SUA au arătat că aproape toate fabricile supraterane cunoscute care produc drone de atac unidirecționale  – OWA-UAV/One-Way Attack Unmanned Aerial Vehicles, drone kamikaze – și componentele cheie ale acestora au fost lovite.

80% din instalațiile care produc rachete și motoare de rachetă cu combustibil solid au fost avariate.

Totuși, oficialii iranieni susțin că instalațiile de producție subterane – care s-au dovedit impermeabile la munițiile de penetrare americane și israeliene – rămân active. Aceștia mai spun și că au înlocuit rachetele mai repede decât le-au folosit.

„Se crede că Iranul deține un arsenal de peste 1.000 de rachete și câteva mii de drone. Arsenalul se dezvoltă prin asamblarea componentelor de rachete care au scăpat de distrugere și prin achiziționarea externă de drone și componente complete.

Deși este posibil să fi reluat deja producția de drone, reluarea producției de rachete la scară largă ar putea dura câțiva ani.

Forțele aeriene și navale iraniene au suferit lovituri mai puternice. Potrivit oficialilor americani, peste 80% din apărarea antiaeriană a țării a fost distrusă, împreună cu cea mai mare parte a forțelor aeriene”, continuă autorii analizei.

SUA și Israel au produs pagube uriașe Iranului. Au fost vizate și grupările „proxy” – Hamas și Hezbollah

Atacurile americane și israeliene au distrus, de asemenea, majoritatea forțelor navale și a infrastructurii iraniene.

• Au fost scufundate peste 160 de nave de suprafață și submarine.
• Au fost eliminate aproximativ jumătate din cele 1.000 de ambarcațiuni mici, operate de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).
• Peste 90% din cele 8.000 de mine navale ale sale au fost, de asemenea, distruse.

„Bilanțul pe care războaiele Israelului – după octombrie 2023 – l-au provocat intermediarilor regionali ai Teheranului a fost și mai mare.

• Forțele Hamas din Gaza au fost decimate.
• Aproximativ 80% din arsenalul de peste 150.000 de rachete, drone și proiectile al Hezbollah-ului libanez ar fi fost distrus.
• Aceste eșecuri au lipsit Iranul de o mare parte din profunzimea strategică dependentă de intermediari.

Houthii sunt excepția clară. Aceștia rămân utili în Marea Roșie și împotriva Israelului și Arabiei Saudite datorită utilizării eficiente a aproape întregii game de tehnologii de rachete și drone ale Iranului.

Același lucru se poate spune și despre cei mai capabili intermediari ai milițiilor irakiene ai Teheranului în ceea ce privește utilizarea dronelor.

Ambele cazuri subliniază că acești intermediari depind de rachete și drone pentru a-și extinde propria arie de acțiune strategică. Și, prin extensie, extind raza de acțiune a Iranului”, explică autorii analizei.

Gărzile Revoluționare dețin controlul total

În astfel de condiții, Teheranul va încerca să restabilească cel puțin o parte din capacitatea sa de producție de dinainte de război.

Probabil, consideră autorii analizei, va încerca să repare sau să canibalizeze echipamentele și mașinile-unelte deteriorate, recuperate din instalațiile de suprafață bombardate, așa cum a făcut Germania în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și Irakul după Războiul din Golf din 1991.

„Va încerca să le mute în situri subterane de cercetare, dezvoltare și producție. Articolele care nu pot fi reparate vor fi înlocuite folosind rețele clandestine de achiziții din China și din alte părți.

Din punct de vedere organizațional, războiul a consolidat și mai mult dominația Gărzilor Revoluționare (IRGC).

• Au fost eficientizate procesele decizionale.
• S-au redus fricțiunile interservicii.
• A fost accelerată producția de rachete balistice și de croazieră, muniții de rezervă și drone de atac unidirecționale.

Oficialii își intensifică, de asemenea, eforturile de a sprijini sistemele C4ISR (n.red. – serie de sisteme integrate folosite în armată pentru Comandă, Control, Comunicații, Calculatoare, Informații, Supraveghere și Recunoaștere) și de război electronic, inclusiv prin inteligență artificială, operațiuni cibernetice și capabilități spațiale”, avertizează Michael Eisenstadt și Farzin Nadimi.