Gestionarea haosului. „Cel mai probabil scenariu pentru viitorul imediat al Iranului nu este instaurarea unui sistem democratic”

Ca urmare a atacurilor declanșate de SUA și Israel împotriva Iranului, o parte semnificativă a elitei conducătoare de la Teheran a fost ucisă. Lista înalților oficiali decedați îi include pe șeful Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), alături de însuși Liderul Suprem, ayatollahul Ali Khamenei. Măsurile de securitate introduse după Războiul de Douăsprezece Zile din vara anului 2025 s-au dovedit insuficiente. În același timp, în ciuda pierderilor și distrugerilor grave, Iranul continuă să efectueze atacuri-represalii.

• IRGC, una dintre principalele forțe militare ale Republicii Islamice, a dezvoltat protocoale pentru activitatea descentralizată chiar înainte de izbucnirea războiului actual și acum reprezintă cea mai rezistentă structură a puterii iraniene.
• În același timp, regimul se confruntă nu doar cu inamici externi, ci și cu o opoziție internă activă și cu diverși insurgenți etnici.

ULTIMA ORĂ A treia scumpire consecutivă la pompă. Motorina urcă până la 8,70 lei/l în benzinăriile OMV. Nicușor Dan: „Nu avem posibilitatea să intervenim”

09:02

SPORT Zeljko Kopic le-a trasat un nou obiectiv dinamoviștilor: „Au timp până la semifinala cu Universitatea Craiova”

08:59

În aceste condiții, „cel mai probabil scenariu pentru viitorul imediat al Iranului nu este instaurarea unui sistem democratic, ci haosul provocat de prăbușirea statului”, potrivit lui Antonio Giustozzi, cercetător senior la Institutul Regal al Serviciilor Unite (RUSI), care își argumentează ideea într-o analiză publicată de The Insider.

„Eforturile Ministerului Afacerilor Externe de a redeschide discuțiile cu americanii sunt subminate de declarațiile lui Larijani”

În acest moment, consideră Giustozzi, „decapitarea” unei mari părți a conducerii regimului de la Teheran este cea mai mică dintre problemele Republicii Islamice.

„Campania israeliano-americană abia începe, iar obiectivele sale, deși nu sunt complet clare, sunt ambițioase. Eșaloanele de vârf supraviețuitoare ale conducerii iraniene se întreabă dacă primul val de atacuri eficient a fost opera unor spioni mercenari, acționând pentru bani, sau dacă există chiar un complot pentru a orchestra o transformare a regimului în stil venezuelean.

• Pe deasupra, Gărzile Revoluționare — care sunt suspicioase față de orice elemente ale regimului care încearcă să negocieze cu americanii, dar nu sunt capabile să conducă singure sistemul iranian aflat sub presiune puternică — au preluat de facto controlul deplin asupra funcțiilor vitale ale statului.
• Singurii politicieni în care au încredere deplină, spun surse din cadrul Gărzilor, sunt Ali Larijani și Mohammad-Bagher Qalibaf, două personalități importante cu o lungă experiență de colaborare strânsă cu Garda.

Ali Larijani | Foto – Profimedia Images

Potrivit unuia dintre oficialii săi, eforturile Ministerului Afacerilor Externe de a redeschide discuțiile cu americanii sunt subminate de declarațiile lui Larijani, care susține că negocierile nu sunt posibile în prezent, deoarece Iranul se află într-o poziție prea slabă.

Președintele Pezeshkian a încercat să își asume un rol mai activ în gestionarea conflictului, dar Garda Națională i-a cerut să se concentreze pe salvarea a ceea ce este posibil din structura guvernamentală civilă”, explică Antonio Giustozzi.

Masoud Pezeshkian, președintele Iranului | Masoud Pezeshkian

Avantajul-cheie pe care îl are IRGC

Paradoxal, prima realizare a intervenției americane și israeliene este finalizarea tranziției în curs către un regim militar. Campania de represalii a Teheranului, cu atacuri cu rachete împotriva infrastructurii petroliere a țărilor din Golf, inclusiv împotriva Qatarului, cândva relativ prietenos, este probabil una dintre primele consecințe ale acestei schimbări.

„Deși nu se poate spune ce ar fi decis Khamenei să facă dacă ar fi trăit, Gardienii Revoluției au fost întotdeauna sceptici în a concilia țările din Golf, în special Arabia Saudită – spre deosebire de Khamenei, care a îmbrățișat oferta chineză de a media între Teheran și Riad, ceea ce a dus la acordul din 10 martie 2023.

Membrii Gărzilor Revoluționare au avut, de asemenea, îndoieli cu privire la relația cu Qatarul, deoarece erau afectați de investițiile Doha în grupurile anti-Assad și anti-Republica Islamică din Siria. Acum, evident, nu mai sunt obligați să se ocupe de asta.

• Deși Khamenei și Garda Revoluționară sunt adesea descriși ca fiind unul și același lucru, realitatea a fost întotdeauna mai complicată.
• Garda Revoluționară a căutat întotdeauna să fie în relații bune cu Liderul Suprem, chiar și atunci când nu erau de acord cu acesta, dar în cele din urmă era sceptică în ceea ce privește capacitatea clericilor de a conduce țara.
• Un astfel de scepticism era uneori vizibil în interviurile cu membrii Gărzilor.
• Acum au mână liberă, dar rămâne de văzut dacă tehnocratismul lor militarist se va dovedi a funcționa mai bine decât eforturile machiavelice ale lui Khamenei de a echilibra diferitele facțiuni ale regimului unele împotriva altora.

Un avantaj cheie pe care Garda Revoluționară îl are față de celelalte instituții ale Republicii Islamice este că este antrenată să opereze în medii fără stat. De fapt, și-a trecut deja operațiunile la un mod descentralizat.

Diferitele ramuri ale Gărzilor (Spațiul Aerian, Marina, Forța Quds, Forțele Terestre etc.) operează acum autonom, sediul central renunțând la comanda și controlul asupra lor. La rândul său, fiecare ramură se descentralizează intern”, continuă Antonio Giustozzi.

„Structură de comandă ascunsă, poate special concepută pentru situații precum cea actuală”

Prin urmare, Gărzile Revoluționare au trecut rapid la o structură informală, abandonând birourile și cazărmile, evident cu intenția de a îngreuna atacurile direcționate ale americanilor și israelienilor împotriva lor.

Au fost formate echipe mici, însărcinate să opereze departe de birourile lor, schimbând constant locația întâlnirilor lor.

„Este demn de remarcat faptul că moartea comandantului lor, generalul Pakpour, pare să fi avut un impact redus asupra funcționării lor, potrivit unor surse din rânduri.

• Se pare că există o structură de comandă ascunsă, poate special concepută pentru situații precum cea actuală.
• Cu siguranță, nu este momentul să se facă public cine sunt cu adevărat creierele strategice ale eforturilor militare.
• Prin urmare, Gărzile Revoluționare ar trebui să poată continua să opereze chiar dacă americanii și israelienii continuă să demoleze Republica Islamică.
• Pe măsură ce sistemul deja ineficient de apărare aeriană al țării este demontat, dronele și avioanele de război americane și israeliene vor putea zbura peste spațiul aerian iranian la nesfârșit, vizând obiective mai tactice.

În practică, însă, Gărzile Revoluționare descentralizate s-ar putea dovedi greu de lovit din cer, iar bombardamentele fără discernământ ar face ca eforturile de a atrage populația iraniană să fie rapide.

Expertiza bine dezvoltată a Gărzilor Revoluționare în operațiunile de contrabandă va fi, fără îndoială, deosebit de utilă în următoarele săptămâni”, avertizează Antonio Giustozzi.

„Un război existențial pentru Republica Islamică”

În prima zi, atacurile de represalii iraniene au fost limitate și probabil au fost menite să fie doar un avertisment, poate trimis în speranța că Trump se va mulțumi cu un atac limitat (așa cum sugerase că ar putea fi).

„Totul s-a schimbat din nou după ce moartea lui Khamenei a fost confirmată, dar nu s-a revenit la planul inițial de atacuri în masă doar asupra Israelului.

• Fiind vorba de un război existențial pentru Republica Islamică, conducerea de la Teheran trebuie să creeze o criză regională amplă pentru a face conflictul nesustenabil pentru inamicii lor pe termen lung.
• De aici decizia de a închide Strâmtoarea Ormuz și atacurile împotriva infrastructurii petroliere – scopul este de a împinge prețurile petrolului și gazelor la niveluri nesustenabile.
• Mai mult, Iranul deține stocuri substanțiale de rachete balistice cu rază scurtă și medie de acțiune care nu pot ajunge la Israel și pe care, prin urmare, Israelul nu le vânează din aer, însă aceste arme reprezintă în continuare un pericol serios pentru vecinii apropiați ai Iranului.

Utilizarea rachetelor cu rază scurtă de acțiune împotriva statelor din Golf permite Iranului să maximizeze daunele pe care le provoacă și îi obligă pe israelieni și americani să devieze, eventual, resursele de la vânătoarea de rachete cu rază lungă de acțiune”, explică Antonio Giustozzi în analiza publicată de The Insider.

Lansarea unei ofensive terestre de către forțele rebele kurde în vestul și sud-estul Iranului?

Garda Națională consideră că următoarea fază a conflictului va implica lansarea unei ofensive terestre de către forțele rebele kurde în vestul și sud-estul Iranului — cu acoperire aeriană —, probabil cu intenția de a încuraja elementele anti-regim să se revolte și în alte părți.

„Garda Națională și Ministerul Informațiilor cred că, deși o serie de celule insurecționiste – se presupune că au fost înființate de Mossad și CIA – au fost destructurate în ianuarie, multe altele rămân nedetectate.

• De asemenea, ei cred, pe baza interogării deținuților, că protestele din decembrie-ianuarie și oferta de protecție a lui Trump au atras prematur aceste rețele insurgente clandestine la acțiune, înainte ca acestea să fie complet pregătite.
• Începând cu data de 8 ianuarie, elemente ale acestor celule au început să atace forțele de securitate, clădirile guvernamentale și moscheile, dar abia în Kurdistanul iranian oponenții înarmați au reușit să conteste serios forțele de securitate, preluând controlul străzilor din unele orașe.

Interogatoriile, potrivit acestor surse, au arătat că introducerea ilegală de arme în orașe era încă în desfășurare, însă stocurile erau insuficiente pentru a reprezenta o provocare serioasă pentru forțele de securitate.

• Nu există nicio modalitate de a confirma acest lucru deocamdată, chiar dacă traficanții de arme din Balochistanul pakistanez spun de mai multe luni că vând un număr mare de arme insurgenților iranieni Balochi.
• Prin urmare, povestea este cel puțin plauzibilă.
• Garda Națională se așteaptă, în orice caz, ca la un moment dat aceste celule să fie activate în orașe, probabil după ce capacitățile forțelor de securitate vor fi degradate.

Mesajul lui Trump este – ca de obicei – contradictoriu, într-o zi încurajând mulțimile iraniene să preia controlul asupra țării, iar a doua zi sugerând o soluție similară cu cea din Venezuela – sau chiar sugerând posibilitatea desfășurării de trupe terestre americane.

În acest moment, haosul și prăbușirea statului par încă a fi rezultate mai probabile decât o democrație înfloritoare. Atractivitatea unei opțiuni de transformare a regimului, despre care oamenii din jurul lui Trump au amintit de luni de zile, pare limitată, având în vedere tendința lui Trump și a israelienilor de a efectua atacuri în mijlocul negocierilor.

Dar lucrurile s-ar putea schimba atunci când Iranul va rămâne, în cele din urmă, fără rachete”, încheie Antonio Giustozzi.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Portavionul american USS Gerald R. Ford a intrat în „operațiuni de luptă active” împotriva Iranului. CENTCOM: „Forțele americane s-au apărat cu succes împotriva a sute de atacuri cu rachete și drone iraniene”
• Rusia livrează arme Iranului, dar sunt ca o picătură de apă dulce într-un ocean. „Kremlinul nu are nicio intenție de a salva Teheranul de atacurile lansate de SUA și Israel”
• Culisele operațiunii „Răgetul Leului”, cea mai mare misiune de luptă aeriană din istoria Israelului. „A fost fracturată capacitatea Iranului de a contracara acțiunile ulterioare”
• „Mindichgate”. Culisele arestării lui Herman Halușcenko, fost ministru al Energiei, figură-cheie în cel mai mare scandal de corupție din Ucraina, acuzat că câștigat 9 milioane dolari din schema „Energoatom”
• „Alice” în Țara Adulților. Acuzată de mărturie falsă în fața FBI, controversata Nomma Zarubina recunoaște legătura cu FSB și își așteaptă sentința. „Ideea lor era să rămână în contact cu mine”