Motivul pentru care un speolog a stat izolat într-o peșteră timp de 6 luni, fără CEAS sau CALENDAR. Demonstrația sa a uluit comunitatea științifică

Fără lumină naturală, fără ceas, fără niciun contact uman, timp de 180 de zile, încuiat într-o peșteră aflată la 134 de metri sub pământ din Texas, având doar un sac de dormit și stând într-un întuneric absolut.  Născut pe 3 ianuarie 1939, la Nisa, acest om de știință a schimbat cu totul tot ce se știa despre bioritmul uman.

În 1972, un om de știință francez, Michel Siffre, care a fost speolog, explorator, aventurier, fondator al Institutului Francez de Speologie, a încercat să înțeleagă adevărata natură umană și relația omului cu timpul. El a recurs la o metodă extremă: a trăit izolat într-o peșteră întunecată, fără calendar, fără ceas, fără niciun mijloc de telecomunicație, fără contact uman, fără lumină solară, fără contact uman. A avut la el doar provizii alimentare și un sac de dormit, plus haine.

Într-un experiment finanțat de NASA, Michel Siffre a stat 180 de zile în Peștera Midnight din Texas, la temperatura de 21 de grade. Avea electrozi plasați pe piept și i s-au servit preparate din meniul echipajului de astronauți din cadrul misiunii lunare Apollo 16: sandvișuri cu pui și ouă cu bacon.

ARMATĂ Ministrul Apărării, Radu Miruţă, dă asigurări că salariile militarilor nu vor scădea: „Am cerut pentru anul viitor o creştere a bugetului MApN”

00:09

FLASH NEWS Medvedev îl amenință pe Zelenski după ce Kievul ar fi încercat să-l ucidă pe Putin: „Va trebui să se ascundă pentru tot restul vieții lui”

23:53

Speologul care a trăit în „afara timpului”

Ghidat de foame și de somn, își menținea rutina normală. Ulterior, după câteva zile, fără lumină și ceas, el a pierdut șirul timpului. Pentru el, zilele și orele nu mai existau. I s-a dereglat cu totul bioritmul. Era pur și simplu în afara timpului. Auzea voci inexistente și vedea umbre. Orele deveneau minute. Mânca în jurul orei 19 și se ducea la culcare spre sfârșitul dimineții. Când el credea că au trecut 24 de ore în prima zi din cea de-a doua lună, de fapt, trecuseră 48 de ore.

La suprafață, echipa îi înregistrase fiecare mișcare și pas, inclusiv ritmul inimii. Ceasul său biologic încetinise. Neavând parte de lumină naturală de la Soare, corpul său a căpătat un nou bioritm: obișnuia să rămână 36 de ore treaz și să doarmă 12 ore.

Ce au observat oamenii de știință

Când experimentul s-a încheiat, el credea că a trecut numai 151 de zile. În realitate, trecuseră 180! 180 de zile de „noapte nesfârșită”.  Michel Siffre a făcut o demonstrație care a uluit comunitatea științifică: creierul uman posedă un sistem temporal intern, independent de lumina solară.

Însă, experimentul putea să-i fie fatal. A avut parte de grave afecțiuni până să se recupereze. A suferit pierderi permanente de memorie, însă descoperirea sa a schimbat știința somnului și psihologia timpului. În 1988, a studiat din nou ritmurile circadiene după ce s-a izolat timp de 111 zile sub pământ, iar în 1999, a stat mai bine de două luni în peștera Clamouse.  Potrivit The New York Times, când a auzit că John Glenn, primul astronaut care a orbitat Pământul, s-a întors în spațiu în 1998, având 77 ani,  Michel Siffre s-a decis și el să repete experimentul la vârsta de 60 de ani.

A intrat în peșteră în noiembrie 1999 și a stat acolo până în februarie 2000. Și-a luat la el foie gras și o șampanie pentru a celebra intrarea în anul 2000. Însă, din cauza ritmului circadian schimbat, el a celebrat Noul An pe 4 ianuarie 2000 și nu pe 1 ianuarie ca toată lumea. Michel Siffre a murit pe 24 august 2024, la vârsta de 85 de ani.

Sursa Foto: Shutterstock

Autorul recomandă: Un experiment fascinant: cum poate viitorul să influențeze trecutul