Avertismentul disidentului polonez BronisÅ‚aw Wildstein pentru românii care nu votează: „O să rămâneți obiecte pasive în mâinile acestor oameni, care numai la interesul vostru nu se gândesc”

BronisÅ‚aw Wildstein este unul dintre fondatorii Comitetului Studențesc de Solidaritate, prima structură publică de opoziție de la Cracovia. Wildstein este unul dintre oamenii care au pregătit înființarea Mișcării Solidarnoèć (Solidaritatea), care a dus la căderea comunismului în Polonia. A fost de mai multe ori arestat și interogat de poliția politică a regimului comunist din Polonia.

În interviul pentru gândul, jurnalistul spune că, la o primă vedere, prin filtrul votului care ne așteaptă la sfârșitul săptămânii, „se pare că România este în fața unor vremuri interesante, lucru care nu înseamnă neapărat ceva pozitiv”.

BronisÅ‚aw Wildstein și-a lansat la București volumul Un trecut care se încăpățânează să nu mai treacă, apărut la Editura Humanitas.

CÂTEVA IDEI DIN INTERVIU:

– Despre identitatea națională: Noi trebuie să fim polonezi și voi trebuie să fiți români, nu putem să fim alte popoare. Desigur că ne putem contrazice identitatea națională, dar asta nu ar fi decât o soluție negativă.

– Despre absenteismul la vot: Eu mai degrabă aș întreba elitele: ce ați făcut de acești oameni nu mai vor să voteze?

Dacă nu încercați influențați măcar în măsură mică, o să rămâneți ca obiecte pasive în mâinile acestor oameni, care numai la intersesul vostru nu se gândesc

– Despre candidații la președinția României:

Mă bucur foarte mult că domnul Ponta și-a descoperit românitatea și cu atât mai mult apartenența religioasă. Mai bine mai târziu decât niciodată.

În ceea ce-l privește pe domnul Iohannis, este și mai greu să te pronunți, e foarte greu să spui orice.

INTERVIUL PE LARG, partea I:

Domnule BronisÅ‚aw Wildstein, vă aflați de câteva zile în România, în plină campanie electorală pentru alegerile prezidențiale. Cum găsiți România în mijlocul campaniei electorale?

Îmi e greu să evaluez situația din România. Dar, din câte am putut să-mi dau seama, președintele care-și încheie mandatul a fost o situație excepțională, nu numai la scară națională. Din păcate, nu se poate spune același lucru despre candidatul pentru acest post -Victor Ponta.

În ceea ce-l privește pe cel de-al doilea candidat- domnul Iohannis- este și mai greu să te pronunți, e foarte greu să spui orice. Așa că se pare că România este în fața unor vremuri interesante, lucru care nu înseamnă neapărat ceva pozitiv.

Referitor la candidatul Victor Ponta, el folosește un mesaj electoral cum că e mândru că e român și ortodox în același timp. Cum ați evalua un astfel de mesaj dacă ar fi în Polonia? Mai e astăzi cazul să fim mândri că suntem români, polonezi sau de orice altă naționalitate?

Noi trebuie să fim polonezi și voi trebuie să fiți români, nu putem să fim alte popoare. Desigur că ne putem contrazice identitatea națională, dar asta nu ar fi decât o soluție negativă.

În ciuda sloganurilor care sunt adesea reperate, națiunea este cea mai largă comunitate cu care reușim să ne identificăm. Europenitatea este un concept abstract. Nu este o comunitate de destin. Dar națiunea este o comunitate de destin.

Europa este așa acum și așa o să fie și în continuare, este o cumunitate de națiuni diferite, care recunosc aceste diferențe și le vor păstra. Apartenența la o națiune este o depășire a identității proprii care este limitată, atât în spațiu, cât și în timpul care curge, este faptul că trăim într-adevăr mult mai mult timp decât durează existența noastră individuală.

Moștenim, și trebuie și noi să dăm mai departe, să lăsăm moștenire. Însă a fi mândru de naționalitatea ta nu înseamnă că accepți tot ce se întâmplă aici.

Apartenența națională este o tensiune polemică, este o alegere. Și încercăm să ne configurăm națiunea în funcție de cea mai bună tradiție a ei, de acele elemente din tradiție care merită să fie transmise mai departe.

Mă bucur foarte mult că domnul Ponta și-a descoperit românitatea și cu atât mai mult apartenența religioasă. Mai bine mai târziu decât niciodată.

Democrația le-a adus oamenilor dreptul de a vota liber. În România, sunt mulți oameni blazați care spun că degeaba merg la vot. Ce le-ați spune oamenilor care nu vor să meargă la vot, indiferent că sunt români sau polonezi?

Avem aceeași situație în Polonia, poate că procentul celor care nu votează este mai mare în Polonia. E foarte caracteristic că acum patru ani, în cursul campaniei electorale pentru alegerile locale, premierul Tusk avea un slogan să nu facem politică, să construim stadioane, poduri. Dacă asta spune cel mai important om politic, să ne întrebăm ce înseamnă? Asta înseamnă că trebuie să lăsăm puterea pe mâna celor tehnocrați, celor competenți, și să nu ne batem noi capul cu probleme de conducere, de gestiune.

Eu cred deci că, pentru această pasivitate, vina nu este de partea celor mulți, adică a maselor, ci mai degrabă este a elitelor care crează mentalități. Eu mai degrabă aș întreba elitele: ce ați făcut de acești oameni nu mai vor să voteze? Poate e adevărat că nu au o opțiune reală.

Iar acestor oameni care nu votează le-aș spune că: dacă nu încercați influențați măcar în măsură mică, o să rămâneți ca obiecte pasive în mâinile acestor oameni, care numai la intersesul vostru nu se gândesc.

Credeți că astăzi, când multă lume este blazată, ar mai putea avea loc o mișcare precum Solidaritatea, împotriva abuzurilor puterii?

Nu, asta nu este posibil. Această mișcare extraordinară a Solidarității a fost o mișcare de autoapărare a națiunii în situația unui pericol extrem. Astfel de situații de amenințare extremă pot să declanșeze reflexe pozitive de autoapărare. Desigur că aș vrea să-mi pot închipui o asemenea mișscare de reînnoire a Poloniei și sper că așa ceva o să se întâmple, dar n-o să fie la scara Solidarității.

Trebuie să ne dăm seama că acea mișcare a fost față de un pericol extern. Din această mișcare au făcut parte oameni cu vederi cu totul diferite și păreri diferite. Din fericire, în prezent o astfel de situație nu există sau cel puțin nu este percepută ca atare.

De corupție cum ne putem apăra? Împotriva corupției nu s-ar putea forma o astfel de mișcare? În România de exemplu, candidatul independent Monica Macovei, fost ministru al Justiției, care avea mesajul că apără statul de drept a luat numai 4,4% din voturi.

Politica nu este un singur aspect al realității, trebuie văzută în ansamblu. Dacă doamna Macovei a spus că e împotriva învățământului religios în școli, și majoritatea românilor este pentru, nu mă mir că mulți dintre ei s-au simțit distanțați de candidatura ei.

Nu e întâmplător faptul că Victor Ponta tocmai și-a descoperit brusc adânca sa pioșenie. Dacă luăm în considerare cu adevărat democrația trebuie să ținem cont de sentimentele profunde ale oamenilor.

Nu vreau să spun că asta a fost decisiv, pentru că nu cunosc destul de bine situația României, am dat numai un exemplu.

Trebuie să ne dăm seama și de faptul că oamenii nu percep întotdeauna realitatea în întregimea ei, ci că percep o mică parte din jurul lor. Iar realitatea mai largă o percep prin intermediul mediei, media a devenit un fel de agora contemporană. Dacă mass media nu dau o imagine adevărată a realității, atunci oamenii își fac părerile în funcție de această imagine deformată.

Dumneavostră, ca jurnalist, credeți în independența totală a presei? În România, partizanatul și controlul politic sunt probleme foarte serioase.

Nu există idei pure, astea nu există decât în cerul lui Platon, dar există standarde spre care ar trebui să tindem, pe care le putem atinge în măsură mai mare sau mai mică. În Polonia, situația nu este chiar așa de rea. Asta o spun referindu-mă la ce ați spus dumneavostră. Și, de aceea, noi ne străduim să creăm mass-media independentă ca alternativă a mediei main-stream, care adesea se confundă cu propagandă pură. Adesea în realitate nu este independența pură,dar poate să fie un pluralism real. Desigur că eu, ca jurnalist și ca om care a construit media, îmi doresc această independență a jurnalismului și mă străduiesc să tind spre ea.

Gândul va publica în curând partea a doua a interviului cu BronisÅ‚aw Wildstein, în care jurnalistul polonez vorbește despre pericolul Putin:

Mediafax Foto// Marius Dumbrăveanu

Cine e Bronisław Wildstein

BronisÅ‚aw Wildstein, în vârstă de 62 de ani, este un scriitor, publicist și jurnalist polonez, unul dintre fondatorii Solidarnoèć. În prezent redactor-șef al postului TV Republika. A studiat la Universitatea Iagelonă de la Cracovia. În timpul studenției a activat în Comitetul pentru Apărarea Muncitorilor (KOR).

În 1977, a fondat Comitetul Studențesc de Solidaritate(SKS), prima structură publică de opoziție de la Cracovia. KOR și SKS au pregătit înființarea Solidarnoèć și a organizației sale de studenți, NZS.

A fost de mai multe ori arestat și interogat de poliția politică a regimului comunist din Polonia. În timpul legii marțiale, în exil, a fost redactor-șef al revistei Kontakt și corespondent al Europei Libere.

În prezent, este unul dintre cei mai de seamă intelectuali publici polonezi. În 2005, a copiat de la Institutul Memoriei Naționale o listă de informatori și persoane urmărite de poliția politică poloneză, listă pe care a arătat-o spre cercetare unor jurnaliști, dar ea a apărut pe internet, fapt ce a dus la dezbateri aprinse în societatea poloneză.

BronisÅ‚aw Wildstein a scris mai multe volume de nuvele printre care O zdradzie i Å›mierci (Despre trădare și moarte), 1992. PrzyszÅ‚ość z ograniczonÄ… odpowiedzialnoÅ›ciÄ… (Viitor cu răspundere limitată), 2003.

De asemenea, a mai scris publicistică: Jakiej prawicy Polacy nie potrzebujÄ… (De ce fel de dreaptă nu au nevoie polonezii), 1987; Dekomunizacja, której nie byÅ‚o czyli Mistyfikacja triumfujÄ…ca (Decomunizarea care nu a avut loc sau Mistificarea triumfătoare), 2000; DÅ‚ugi cieÅ„ PRL-u, czyli dekomunizacja której nie byÅ‚o (Lunga umbră a Republicii Populare, adică decomunizarea care nu a avut loc), 2005; Moje boje z III RP i nie tylko (Luptele mele cu cea de-a III-RP și nu numai), 2008; Demokracja limitowana, czyli dlaczego nie lubiÄ™ III RP (Democrație limitată sau de ce nu-mi place Republica a Treia), 2013.

Video: Cristian Tomoială

Editor Imagine: Andrei Boruzescu