Oana Pellea: „Sunt în postura ingrată de a-i face reclamă lui tata. Asta e ceva incredibil și tot discut cu el: Să mă ierți că mă tot duc pe la ziare dar, dacă m-ai lăsat aici, o fac în locul tău”

Am reîntâlnit-o pe Oana Pellea într-o joi de noiembrie, în care mirosea prematur a iarnă. Din spatele unui ochi uriaș de sticlă, am urmărit-o cum tăia aerul rece cu paltonul ei lung, oarecum cazon, cambrat pe talie, coborând dinspre Cișmigiu pe Elisabeta, la numărul 38. În fața unei uși grele s-a oprit preț de o clipă și a zâmbit complice unui afiș din care o privea, pe sub borul unei pălării de paie, Nea Mărin. Apoi a intrat, împăcată, să vorbească despre cea mai nouă carte semnată de Amza Pellea: Să râdem cu Nea Mărin.

„Sunt în postura foarte ingrată de a-i face reclamă lui tata. Asta e ceva incredibil și tot discut cu el: Să mă ierți că mă tot duc pe la tv și ziare dar, dacă m-ai lăsat aici, o fac în locul tău..„

Într-un interviu acordat gândul, actrița vorbește despre decizia de a face publice manuscrisele tatălui său, Amza Pellea, cel care a creat și interpretat un personaj antologic al umorului românesc – Nea Mărin, reușind să surprindă totodată și lumea acestuia dintr-un sat din Oltenia care și-a câștigat astfel nemurirea: Băilești.

În aprilie 2014, de Paște, Oana Pellea i-a luat scrierile lui Amza, „cu drag și răbdare”, după cum povestește. „Ca și cum nu le-am citit niciodată. Nu am făcut-o de când a plecat el, de 32 de ani, și acum am avut curaj și m-a răsplătit extraordinar, tot el. Am deschis manuscrisul cu lacrimi de dor, dar, după zece minute Amza s-a dovedit mai puternic decât mine și m-a făcut să râd. Este extraordinar să te facă să râzi tatăl tău, care nu mai e fizic lângă tine, dar peste timp poate declanșa hohote de râs”.

Așa că a decis să publice manuscrisul cu speranța că astfel va bucura sufletele tuturor celor care îl iubesc pe Nea Mărin.

Despre foile ce rămâneau pe biroul lui Amza peste noapte, „foile scrise cu cerneală albastră, și despre mirosul lor, un amestec de miros proaspăt de hârtie, miros de cerneală și parfumul” actorului, „de lavandă”, despre laboratorul în care acesta scria, despre umor, despre Sucă și Veta, dar și despre românii cărora Amza le-a colorat sărbătorile, vorbește Oana Pellea în gândul.

Imagine: Cristi Tomoială, editare video: Florin Despa

„Făceau parte din laboratorul lui, un laborator intim. Niciodată nu l-am văzut lucrând pentru un rol acasă. Ușile se închideau și, în clipa în care se trăgea glasvandul, noi știam că el lucrează. Am asistat la repetiții. N-am asistat niciodată când scria”, mărturisește actrița.

„Nu dădea voie la nimeni și se izola. Mama ne anunța că tata lucrează și atunci era liniște în casă. Nu pentru că s-ar fi supărat el, ci dintr-un respect, dintr-un drag enorm. Și tot așteptam să iasă cu foile să ne citească, căci ne citea”.

Scria ușor Amza? „Foarte ușor”, povestește fiica lui. „M-a uimit să văd în manuscrise că sunt foarte puține ștersături sau inversări de paragrafe. Foarte puține. E ca și cum curgea scriitura”, mărturisește Oana Pellea. Iar criticile nu prea existau la Nea Mărin. „Râdeam cu tot sufletul toată casa și ne surprindea, pentru că toate întorsăturile pe care le făcea erau extraordinare. Dar ce era minunat: își păstrase o doză de copil mare. Până la final și-a păstrat o doză de copil mare – în sensul că râdea și el și noi îl auzeam râzând când le scria”.

După dispariția lui Amza, i-a păstrat 32 de ani manuscrisele neatinse până în aprilie anul acesta când a decis că scrierile trebuie împărtășite cu cei pentru care au fost create. „Am înțeles și eu și mama, în clipa în care el a trecut la cele veșnice – a trecut cu tot bagajul lui extraordinar de calitate și de valoare – , că nu ne mai aparține nouă, ci aparține poporului ăstuia. Nu puteam eu să țin niște manuscrise care să-mi fie doar mie. Ele trebuie să existe pentru cei pentru care, de la început, Amza le-a creat. Gândul să public mă bântuie mai de mult, dar acum m-am hotărât. Bine am făcut că am așteptat pentru că sunt absolut încântată că e la Humanitas și onorată”.

„Sunt foarte curioasă ce vor spune oamenii care vor citi cartea, însă îndrăznesc să cred că depășește timpul. Că n-au îmbătrînit poveștile cu Nea Mărin, că nu sunt prăfuite deloc. Sunt foarte vii, foarte colorate”, spune fiica actorului.

Puțină lume știe că textele cu Nea Mărin sunt scrise în totalitate de Amza, însă. El i-a imaginat și pe Sucă, și pe Veta. Care este personajul favorit al Oanei Pellea? „Nu știu. Nu știu să răspund. Ce mi se pare senzațional, ce mă surprinde e că are o candoare, are o dulceață textul în sine. Nu poți să rupi imaginea lui de interpretare și e un tot. Dar și așa, citite, sunt frumoase foc.”

„Cred că marea valoare a textelor este că lumea recunoaște un fel de a gândi, un tip de reacție. Se recunoaște în personajele alea”, spune Oana Pellea rememorând o întâmplare reală dintr-o pauză de filmare, pe care Amza a trăit-o. „E extraordinar ce povestea tata, se întâmpla la o filmare, când vine la el un țăran. Un bătrân care i-a zis: Mă, mâncați-aș sufletul tău, bine că veniși în sfârșit. Și l-a pupat pe tata. Și tata fiind foarte timid – îi plăceau foarte tare oamenii, dar era timid – zice: Da’ când ne cunoscurăm noi?

– Păi, nu ne cunoscurăm. Da’, cum, nu-ți aduci aminte de mine?

– Păi, unde să-mi aduc aminte dacă nu ne cunoscurăm?

– Păi, nu te uiți tu tot timpul, nu te uiți la mine în casă când vii? Nu te uiți tu la mine?

– Unde?

– Din tv…

Dar nu e o glumă această senzație că i se adresează direct omului și sufletului, asta ne place la el (n.r. la Amza Pellea). Și senzația că suntem de un leat”.

I-a propus cineva Oanei Pellea, vreun producător tv, să îl transforme pe Amza într-un personaj? „Nu”, este răspunsul actriței. Nu au fost sau nu le-a acceptat? „Nu știu, dar nu au fost. Nu. Plus că eu îi apăr imaginea lui Amza cu sufletul și cu dinții până la capăt. Și am dinți de olteancă, deci…(râde).”

Seamănă oltenii lui Amza, din anii ’70, cu cei de acum? Oana Pellea crede că da și încă „fabulos”. „El (n.r. Amza Pellea) se ducea acolo ca să se încarce, lucru pe care nu prea l-am înțeles când eram mică, dar acum – când merg acolo – e același fenomen. E ceva acolo. E ca o bombă cu energie. Știi, sunt oameni dintr-o bucată, care au o viață și nu se împiedică și care, chiar dacă se lovesc, cad și se ridică, și se scutură. Iar felul ăsta de a vedea viața altfel mă încarcă și pe mine foarte tare cu energie și mă amuză”.

Întrebată ce personaj ar alege să construiască din această lume magică a lui Nea Mărin, Oana Pellea declină răspunsul: „Nu mă bag. E teritoriul lui. Câteodată eu îl imit pe el. Îl imit în oltenisme, pentru că mi-e foarte în sânge și în ADN. Și atunci mă bucur și eu și prietenii mei că de undeva de după imaginea mea apare imaginea lui. E un joc.

Nu că îl imit eu. Imit modul de a gândi. E o repeziciune a gândului. E o vioiciune. E un fel de a privi. La ochi se întâmplă ceva”.

Când vorbește despre joc și imitare, Oana Pellea zâmbește. Ce o face pe fiica lui Amza să râdă astăzi? „Foarte multe lucruri. Și politica mă face să râd”, povestește. „Dacă vrei să găsești motive de râs le găsești. Nu râd de politicienii români; nu de ei râd. De mine râd că am ajuns să mă uit la așa ceva”.

Spune despre sine că nu este o persoană greu de mulțumit când vine vorba de umor. „Sunt o persoană normală”, se descrie Oana Pellea, „dar nu-mi place deloc agresivitatea, vulgaritatea, nu îmi place deloc să îmi demonstrezi tu că ai haz și să îmi impui asta. Îmi place un umor inteligent, de calitate, de valoare, să mă pună să gândesc, să mă surprindă. Plus, comedia e matematică, de fapt și de drept. Foarte matematică e construcția chiar a unui scheci”.

Întrebată dacă Amza ar fi abordat astăzi în scheciurile sale și subiecte politice, ca o satiră, interlocutoarea spune că nu are răspunsul. „Amza a iubit foarte tare poporul ăsta din tot sufletul lui. Și orice pas înainte pe care îl face țara asta și poporul ăsta știu că îi mângâie sufletul, acolo unde e, și orice pas înapoi îl doare foarte tare. Probabil, habar nu am”.

Are fiica actorului bancuri favorite, din zone favorite? Zâmbește și îmi povestește că lumea nu prea îndrăznește să îi spună bancuri cu olteni că „imediat mi se schimbă privirea. Așa că le prefer cu ardeleni. Glumesc (râde). Dacă e bancul bun, mă bucur oricum”.

Îl mai povestește Oana Pellea pe Amza astăzi? „Da’ cum nu? Eu chiar trăiesc așa un fenomen – și sunt convinsă că va fi până la dispariția mea – că parcurgem împreună dragostea și iubirea oamenilor față de el. E fabulos că sunt copii de 15 ani care îmi vorbesc spunându-mi că, pentru ei, Amza e actorul lor preferat. Pentru că l-au văzut în filme. Asta mi se pare incredibil.”

Ce speranțe are Oana Pellea de la această carte, lansată la Gaudeamus? „Să râdă lumea cu Nea Mărin, asta e singura mea speranță. Cred că e o carte de făcut cadou și mai e ceva, realmente. E o carte care îți dă așa o senzație de bine, de sănătate, e ca o gură de aer proaspăt, nu știu de ce. E ca atunci când ești la țară și deschizi fereastra și tragi aer proaspăt la răsărit de soare, și miroase și a rouă. Cam pe aici e. O frumusețe!”

Își dă Oana Pellea acordul ca textele lui Amza să fie preluate și interpretate de un alt actor, sunt acestea singurele texte găsite de actriță , dar și care este scheciul preferat al lui Nea Mărin aflați urmărind video interviul acordat gândul.

Imagine: Cristi Tomoială, editare video: Florin Despa