„Superfuncționarul” european Tudor Constantinescu – un altfel de „băiat deștept” din Energie

Gândul prezintă în această săptămână câțiva români puțin cunoscuți în țară, dar care ocupă posturi-cheie în cadrul Comisiei Europene. Au plecat din România pentru a crește profesional în străinătate, iar acum au puterea de a influența mersul Uniunii Europene și de a crea politici care ne afectează pe toți. Oficial, acești funcționari din vârful Comisiei Europene nu reprezintă țara. Cu toate acestea, fiecare dintre ei ne-a mărturisit că simte că face un bine României. La fel cum fiecare s-a arătat nostalgic după soarele din România.

După Mihail Dumitru și Daniela Gheorghe, „superfuncționarii” români care au vorbit până acum, pentru gândul, despre munca lor la Comisie, este rândul lui Tudor Constantinescu, omul care influențează energia Uniunii Europene.

FILM Filmul „The Odyssey” cu Matt Damon a depășit „Oppenheimer” la debutul global și a devenit cea mai de succes lansare a lui Christopher Nolan

01:55

RĂZBOI Trump bombardează Iranul pentru a zecea noapte la rând și amenință cu represalii și „mai dure” dacă mai sunt uciși militari americani

01:01

Tudor Constantinescu este, de la 1 martie 2011, consilier principal (funcție asimilată celei de director) la Directoratul General Energie. Ne-a explicat că este un director fără portofoliu, cu toate că, în unele ocazii, a ținut locul altor directori.

Până să ajungă la Comisia Europeană, a fost director executiv al Institutului European pentru Performanta Clădirilor și președintele Agenției Naționale pentru Conservarea Energiei și a Rețelei Europene pentru Energie (EnR). A lucrat zece ani în cadrul secretariatului Cartei Energiei de la Bruxelles și este doctor în politici energetice.

50 de contracandidați

Cum ați ajuns consilier principal la Directoratul General de Energie al Comisiei Europene?

Am participat la un concurs, urmând procedura care este în vigoare pentru posturile de senior management, cu interviurile necesare, participarea într-un centru de evaluare, după aceea alte rânduri de interviuri și, la sfârșit, am fost selectat dintre candidații care au participat la competiția asta.

Știți câți contracandidați ați avut?

Sigur nu știu, dar auzisem de 50. Printre cerințele ca să poți să aplici era experiența de cel puțin 15 ani, experiență și în posturi de conducere.

În ce constă exact activitatea dumneavoastră?

În principal, este consilierea directorului-general pe diferitele probleme și documente, care sunt propuneri de decizii, directive sau reglementări pe care Comisia le elaborează sau în care direcția noastră este implicată. De exemplu, a trebuit să îmi dau punctul de vedere și să ajut la niște formulări privind noua directivă privind eficiența energetică; de asemenea, am contribuit la restructurarea activității de cercetare la nivelul Comisiei și a activităților care sunt legate de Planul strategic de dezvoltare a tehnologiilor energetice și dezvoltarea Horizon 2020. Am avut o contribuție în perioada septembrie-decembrie 2011, când a fost faza de finalizare a Roadmap Energy 2050 – un document care încearcă să stabilească un cadrul de dezvoltare a politicilor energetice la nivel european, având în vedere obiectivele pe termen lung de decarbonizare, dar, în același timp, într-o manieră care este sustenabilă și competitivă. În plus, sunt implicat destul de mult în activitățile legate de eficiența energetică și regenerabile în legătura cu politica de coeziune.

Pentru că ați început să ne povestiți despre activitatea dumneavoastră, care este cel mai ambițios proiect la care lucrați sau la care ați lucrat de când sunteți în funcție?

În momentul de față, este să dezvoltăm mai multe sinergii între politicile energetice – care țin în principal de energia durabilă, eficiența energetică – și politica de coeziune – deci cu privire la utilizarea fondurilor structurale în acest domeniu. Cam în această direcție îmi focalizez activitatea în momentul de față. După ce în perioada anterioară mi-am focalizat-o pe Energy Roadmap 2050.

Salariu: până la 15.000 de euro brut

Care sunt beneficiile pentru asemenea activități și responsabilități?

Beneficiile sunt legate în primul rând de posibilitatea de a influența o construcție care să facă să evolueze întreaga Europă. Experiența pe care am avut-o anterior este într-un fel similară. Cât despre beneficiile financiare, există o oarecare echivalență între instituțiile internaționale, că sunt Națiunile Unite, că este Comisia Europeană…

Care este salariul dumneavoastră? Cât câștigă un om care poate să influențeze politica energetică a Uniunii Europene?

Bine, salariile sunt stabilite pe niște grade…

Care este gradul dumneavoastră?

Gradul meu este AD 14.

Deci între 13.200 și 14.900 de euro brut. Cu cât rămâneți?

Asta depinde de la caz la caz. Oricum, noi plătim o taxă internă la Comisie destul de mare, precum și contribuțiile aferente oricărui salariu. E ca un salariu care vine impozitat.

Gazele de șist, „ceva ce trebuie analizat”

V-a nemulțumit, de când sunteți la Comisie, vreo decizie luată de România în domeniul Energiei?

Aici suntem toți funcționarii Comisiei. Evident, ne interesează și ce se întâmplă în țările din care provenim. Pe de altă parte, Europa evoluează împreună și deciziile pe care le iau statele membre la un moment-dat sunt justificate de anumite situații.

De exemplu, cum comentați recentul scandal al gazelor de șist?

Ca orice chestiune nouă, este normal să aibă și susținători, și opozanți.

De data aceasta, au fost mai numeroși cei din cea de-a doua categorie.

Evident, trebuie analizate toate elementele pro și contra, care sunt beneficiile pe termen scurt și lung. Nu trebuie să uităm că, în principal, politica energetică europeană promovează considerentele de mediu, împreună cu cele de eficiență. Ne gândim și la reducerea emisiilor de CO2 pe termen lung.

La momentul respectiv, purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru Energie a declarat pentru gândul că nu există o poziție oficială a Comisiei Europene pe acest subiect, pentru că gazele de șist încă sunt prea noi. Nici la DG-uri nu există așa ceva?

Este adevărat, din câte știu nu există o poziție oficială a Comisiei. Nici eu nu pot să ofer o poziție oficială. Tot ce pot să spun este că gazele de șist sunt ceva care trebuie analizat, trebuie văzut în ce măsură e oportun din toate punctele de vedere, atât economic, cât și de mediu.

Dar există un proiect în acest sens, de cercetare, de analizare?

Există o serie întreagă de studii, inclusiv la nivelul Comisiei, care sunt, în momentul de față, în fază de elaborare. Nu avem încă o analiză și o poziție comună. Dar mixul energetic al statelor membre este stabilit de ele. Nu împiedică nimeni un stat membru să își facă analizele proprii, ținând cont, evident, de obiectivele agreate si asumate la nivel european.

„Întotdeauna am simțit că ajut România”

Simțiți vreodată că, prin activitatea dumneavoastră în cadrul Comisiei, ajutați România?

Având în vedere că din 1997 până în 2007 am fost tot funcționar internațional, întotdeauna am simțit și lucrul acesta. La vremea respectivă, România încă nu era integrată în Uniunea Europeană, dar era membru NATO și în alte organizații internaționale. Evident că întotdeauna există și această afiliere și ești privit și în funcție de țara ta, activitățile profesionale pe care le ai în cadrul construcției europene contribuind și la dezvoltarea țării tale în domeniul respectiv.

Ce greutate are poziția unui consilier principal în fața directorului general?

Fiind o organizație destul de mare și destul de complexă, sunt tot felul de mecanisme, care influențează procesul decizional. Nu este un director general care decide singur. E un proces de inter-service consultation, adică toate direcțiile sunt implicate cu comentarii, cu sugestii. Nu cred că cineva poate să ia singur o decizie în Comisie.

Există o comunitate a funcționarilor noștri de acolo? Vă întâlniți, țineți legătura?

De întâlnit, evident că se întâmplă să ne întâlnim pe chestiuni profesionale, colaborăm și schimbăm idei. Ne mai întâlnim câteodată și în legătură cu evenimente organizate de reprezentanța României pe lângă Uniunea Europeană.

De câte ori veniți în țară?

Anul trecut, am venit de trei ori în delegație și de două ori în concediu.

„Da, dom’le, am lăsat în urmă ceva care se vede”

Aveți o experiență foarte bogată în domeniul energiei și sunteți și doctor în politici energetice. V-ați gândit sau vă gândiți să vă puneți toată această expertiză în slujba țării, să vă întoarceți în România?

Cred că putem acționa în slujba țării indiferent unde suntem. Când eram la Carta Energiei, am organizat un prim review de politici energetice și de eficiență energetică. Acest review a stimulat dezvoltarea, la momentul respectiv, a primei legi de eficiență energetică din România. Ulterior, când am terminat cu Carta Energiei și am fost solicitat, am revenit în România, în 2008-2009, invitat să conduc Agenția Națională pentru Conservarea Energiei. După aceea, am revenit la Bruxelles. Eu nu am fost implicat cu vreun partid în sensul de apartenență politică. Când am fost solicitat să am această activitate în țară, am fost efectiv ca un om cu experiență internațională în domeniu.

Acum nu vă mai solicită nimeni acest lucru?

Nu. Sunt abia de un an în Comisie și încerc să văd ce pot să fac pentru construcția europeană și, în acest context, și pentru România.

Cum vă simțiți în Comisie, față de celelalte instituții în care ați fost?

Este bine, sunt satisfacții profesionale clare pe care le resimți. Din punctul acesta de vedere, mă consider un norocos, pentru că, și în celelalte locuri în care am fost – Bruxelles sau București – , am avut posibilitatea să contribui, să fac ceva, să spun: „Da, dom’le, uite, am ajutat în chestiunea asta și am lăsat ceva care se vede”. Și cred că acesta este lucrul cel mai important din punct de vedere profesional.

ASCULTAȚI MAI JOS INTERVIUL INTEGRAL