Coșmarul Marelui Cutremur. Natalia Guberna: „Murim, murim!”

Coșmarul Marelui Cutremur. Au trecut 49 de ani de la cutremurul devastator din 4 martie 1977, care a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter. Românii nu uită nici acum clipele terifiante prin care au trecut atunci, în lupta pentru supraviețuire. 1.600 de oameni au murit sub dărâmături.

Coșmarul Marelui Cutremur

Artista Natalia Guberna a vorbit, pentru Click!, despre spaima trăită la 4 martie 1977, când pământul s-a cutremurat și centrul Capitalei a devenit mormânt pentru victimele neputincioase.

Solista de muzică ușoară Natalia Guberna locuia în 1977 la etajul 4 al unui bloc de lângă Parcul IOR din București.

Amintirile ei din acea seară de 4 martie 1977 sunt terifiante.

„Știu tot ce am făcut în acea seară, de parcă a fost ieri. Eram elevă la Școala Populară de Artă, în Lahovari, cursurile se țineau seara. Știu că intenționam să mergem la prăjitură la Cofetăria Casata, cea care s-a și prăbușit, de fapt, vreo două ore mai târziu, dar nu știu de ce, mă simțeam prea obosită și am plecat spre casă.

M-am dus în camera mea, iar la un moment dat a început să se zgâlțâie rău blocul. Mama a venit speriată, din sufragerie, simțeam cum blocul se clătină. Mama a început să plângă și să strige: „Murim, murim!”. Era un zgomot metalic, foarte ciudat, se auzea din pământ. Nu știam cum să reacționez, am încurajat-o pe mama”, a povestit Natalia Guberna.

„O noapte sinistră”

Natalia Guberna și-a amintit cum, în acea noapte sinistră, oamenii s-au strâns cu inima cât un purice în fața blocului. „Apoi, totul s-a liniștit. Am coborât în fața blocului, era multă lume speriată. Îmi amintesc că era o noapte ciudată, un aer rece, era sinistru afară, ceva parcă venit din altă lume. Apoi a venit și tata, într-un suflet, săracul de el, mă căutase la cursuri, ieșisem mai devreme”.

Autorul recomandă: