În competiție cu algoritmii digitali pentru PROPRIA CUNOAȘTERE. Cât de pregătiți suntem pentru realitatea anului 2050?

Redactor:
Sorin Bogdan
În competiție cu algoritmii digitali pentru PROPRIA CUNOAȘTERE. Cât de pregătiți suntem pentru realitatea anului 2050?
Lumea în 2050. Cât de pregătită e omenirea pentru competiția cu Inteligența Artificială? Vezi dacă vor fi în stare oamenii să se cunoască mai bine decât algoritmii care îi monitorizează

Viteza cu care se schimbă lumea secolului XXI ridică întrebarea cât de pregătiți suntem pentru ce va urma în curând? Sau cum să ne pregătim copiii să trăiască în 2050, când – dacă sunt născuți acum – vor avea în jur de 30 de ani? De ce aptitudini vor avea nevoie pentru a obține un loc de muncă? Vor fi în stare să înțeleagă în ce lume trăiesc? Se vor descurca? Istoricul Yuval Noah Harari, lector la Universitatea din Ierusalim încearcă să găsească răspunsuri la câteva din aceste întrebări.

Dacă până prin anii ’80, chiar și oamenii obișnuiți puteau să-și facă o proiecție a următoarelor decade, situația s-a schimbat. Nu avem nici cea mai vagă idee care vor fi profesiile anului 2050, cum va funcționa administrația sau statul, cât vor trăi oamenii sau în ce direcție se va dezvolta corpul uman, având în vedere revoluțiile în bioinginerie sau șansele tot mai mari de a conecta creierul uman cu universul digital. Foarte multe dintre idei sau abilitățile pe care le învață copiii acum nu vor valora doi bani în 2050.

În 1800, dacă locuiai într-un orășel din orice țară a planetei, șansele să afli prea multe despre lume erau minime. Un secol mai târziu, copiilor li se preda în școli istoria, geografia sau biologia. În prezent, suntem inundați de fluvii de informații zilnic. Orice tânăr dintr-un orășel de pe glob, dacă deține un smartphone, își poate petrece câteva vieți cu ochii lipiți de ecran, acumulând date și având acces la informații pe care nici un guvern din lume nu le mai poate cenzura, dar – în același timp – devenind tot mai puțin capabil să discearnă între adevăr și fake news.

Într-o astfel de lume, profesorii nu trebuie să-și încarce inutil elevii cu și mai multă informație, ci să-i învețe să înțeleagă ce este important și cum să combine informațiile importante, astfel încât să obțină o imagine corectă despre lume. Desigur, nu este un ideal nou în învățământul modern, dar acum – pur și simplu – nu mai este timp pentru experimente.

Nimeni nu-și poate imagina realitatea anului 2050

Ce trebuie să învețe copiii? Limbaje de programare? Dar dacă în 2050, Inteligența Artificială va scrie coduri mai bine decât oamenii? Limbi străine? Dar dacă vor exista aplicații care vor traduce instantaneu ceea ce spui, în mod fluent, în orice limbă din lume?

Unii experți în pedagogie susțin că ar trebui să-i învățăm pe copii gândirea analitică, comunicarea, munca în echipă și să le dezvoltăm creativitatea. O calitate importantă va fi capacitatea de a reacționa la schimbare, de a învăța rapid lucruri noi și de a-și păstra echilibrul mental în situații critice.

„Cine încearcă să-ți descrie realitatea anului 2050 și nu sună ca un film SF bate câmpii,” afirmă profesorul Harari.

În 1848, milioane de oameni care nu mai găseau de lucru în agricultură au migrat spre marile orașe, pentru a se angaja în fabrici. Dar atunci, cel care învăța o meserie ieșea la pensie fără să fie nevoit să o schimbe. În 2050, poate că oamenii vor migra în spațiul virtual sau vor avea parte de experiențe senzoriale generate de implanturi digitale pe care nici nu ni le imaginăm.

Nimeni nu își poate imagina ce va fi peste 30 de ani. Orice scenariu se poate dovedi complet greșit. Un lucru este sigur: oamenii trebuie să se schimbe. Până acum, chiar dacă o vorbă din bătrâni atrăgea atenția că „omul, cât trăiește, învață”, un adult aflat la 40-50 de ani învățase deja esențialul despre lume și viață. Acum adevărul zicalei generează niveluri de stres greu de suportat pentru vechea generație, iar noua generație va trebui să se obișnuiască cu ritmul accelerat al schimbărilor.

În cursă cu algoritmii pentru propria cunoaștere

„Cel mai bun sfat pe care îl pot da acum unui adolescent de 15 ani este să nu pună mare preț pe învățăturile adulților,” scrie Yuval Noah Narari. „Majoritatea sunt bine intenționați, dar – pur și simplu – nu mai înțeleg lumea în care trăiesc.”

În această situație, pe ce să se bazeze tinerii? Pe tehnologie? Desigur, daca știi ce vrei de la viață. Dar dacă nu știi, riscul ca tehnologia să pună stăpânire pe viața ta este maxim. Ați observat „zombies” care traversează strada cu nasul lipit de smatphone? Controlează ei tehnologia ori au devenit sclavii ei?

Să se bazeze pe ei înșiși? Desigur, sună bine în filme, dar în viață nu funcționează întotdeauna. Pe măsură ce biotehnologia și Inteligența artificială evoluează, vor fi capabile să manipuleze cele mai profunde emoții și dorințe ale oamenilor. Cum vor fi în stare oamenii să facă deosebire între propriile idei și cele induse de experții în comunicare și marketing ai companiilor sau guvernelor?

„Cunoaște-te pe tine însuți,” i-au îndemnat pe oameni profeții sau marii filosofi, din cele mai vechi timpuri. Acum, oamenii se află în cursa pentru propria cunoaștere cu Coca Cola, Apple, Amazon, Google sau Guvernul. Tot mai mulți algoritmi digitali înregistrează ce faci, unde mergi, ce cumperi sau cu cine te întâlnești. În curând, îți vor monitoriza fiecare pas, fiecare respirație, fiecare bătaie a inimii. În momentul în care Inteligența Artificială te va cunoaște mai bine decât te cunoști tu însuți, bătălia va fi pierdută. Va prelua automat controlul.

Dacă comoditatea unei astfel de existențe te satisface, nu trebuie să faci nimic. Însă dacă vrei să rămâi „la butoane”, trebuie să te miști mai repede decât algoritmii. În cursa contra Amazon sau a guvernului, scapă de iluziile deșarte! Sunt cel mai greu balast, ne sfătuiește profesorul Yuval Noah Harari.

 

Inchide