Planul diabolic al lui Ceaușescu de a distruge Delta Dunării. Dictatorul a încercat să facă din bijuteria naturală UNESCO al doilea Bărăgan

Nicolae Ceaușescu visa să facă din România o țară măreață, fără egal în blocul estic comunist. A excelat în planuri extrem de ambițioase, la limita megalomaniei, de reorganizare a țării, pe care le argumenta ca absolut necesare pentru dezvoltarea României socialiste. Printre ele s-a numărat și ambiția nebună de a achita anticipat și integral datoria externă în deceniul 8 (despre care se spune că i-a grăbit sfârșitul), dar și planul de a desființa Delta Dunării, biorezervația unică în lume. Sacrificiul avea un scop nobil, era convins președintele comunist, acela de a refolosi pământul în agricultură și de a face din Deltă un al doilea Bărăgan.

În perioada comunistă, agricultura era una dintre priorităților economiei naționale. România se lăuda cu una dintre cele mai mari producții agricole din lume. De aici până la gândul lui Ceaușescu de a distruge Delta pentru a o transforma într-un alt Bărăgan nu a fost decât un pas. Care a prins contur în anii 70- 80. Din fericire, planul a fost zădărnicit de Revoluția din 1989.

Comuniștii au dragat 1.000 de kilometri din canalele Deltei

În anii ’70 și ’80 s-au dragat în Deltă nenumărate canale, în încercarea de a ajunge cât mai repede la stuf. Reconstrucția ecologică a Deltei a început după 1990, iar primele rezultate s-au văzut după 2 ani. Programul s-a bucurat imediat de recunoaștere internatională.

Ceaușescu a vrut pur și simplu secarea întregii zone. Planul lui prevedea ca o cotă de 50% din Deltă să fie destinată pisciculturii și 40% agriculturii, prin desecări. Ordinul a fost respectat întocmai de autoritățile locale, lucrările demarând neîntârziat. Potrivit planurilor, în locurile unde odată cuibăreau specii de păsări unice în Europa, urma să se cultive grâu, porumb sau pepeni. Iar fluviul urma să se verse în Marea Neagră prin 3 canale bine îndiguite.

Brațele naturale Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe urmau să fie împrejmuite cu beton

Astfel, vechile brațe naturale Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe urmau să fie împrejmuite cu beton. Singura lucrare de anvergură ce se realizase era regularizarea brațului Sulina, executată la sfârșitul secolului 19. S-a urmărit atunci transformarea sa în canal navigabil, proiectul fiind realizat integral de ingineri străini.

La începutul secolului 20, profesorul Grigore Antipa a proiectat mai multe canale care au unit brațul Sfântu Gheorghe de complexul Razelm-Sinoe. Aceste interventii au fost executate cu maximă acuratețe, scopul fiind protejarea ecosistemelor de aici.

Delta Dunării, una dintre ultimele zone umede sălbatice ale Europei, urma practic să fie distrusă, cum s-a întâmplat și cu alte delte europene, cea a Rinului, de exemplu.

• În anii 70, lacurile care urmau să fie secate au fost împrejmuite cu diguri înalte, apa fiind extrasă ulterior. Zeci de canale au început să fie tăiate de-a lungul și de-a latul Deltei, potrivit Jurnalul.ro.
• Deși cursul canalelor naturale din Deltă au direcția Est-Vest, fiind paralele cu brațele Dunării, canalele tăiate de Ceaușescu au fost săpate în toate direcțiile, dar mai ales nord-sud. Singura motivație a fost accesul cât mai rapid la resurse, în principal stuf.

• Au fost amenajate atunci Canalul de centură Sfântu Gheorghe-Sulina, canalul de centură Sulina-aval Periprava, canalul Știpoc, canalul dintre lacul Puiu și lacul Erenciuc, canalul Mila 36, canalul Crișan-Caraorman, canalul Roșu-Împuțita, canalul Pardina sau canalul Uzlina.
• S-a dispus închiderea canalului Sondei și rectificarea buclelor brațului Sfântu Gheorghe.
• Lungimea totală a canalelor dragate în anii 70-80 depășește 1.000 de kilometri.

O amplă relatare pe viu despre acel plan nebunesc al dictatorului o oferă jurnalistul Cațavencii Mălin Mușatescu, adolescent în acea vreme. 

Un episod aproape necunoscut. Sătenii din Chilia Veche, înfricoșați de câinii cuplului Ceaușescu

Un episod mai puțin cunoscut s-a petrecut în satul Chilia Veche din Deltă, pe data de 3 septembrie 1983, în urma vizitei de lucru a soților Ceaușescu, scrie Dobrogealive.

Astfel, câinii familiei, Corbu și Șarona, au reușit să îi sperie pe sătenii „adunați spontan”, care au luat-o imediat la fugă. Tovarășii trimiși din timp pentru a se ocupa de organizarea perfectă au trebuit să îi convingă, în special pe femei, că cei doi câini sunt dresați și nu le vor face niciun rău. Vizita din Deltă a fost prezentată în obișnuitul ton triumfalist al ziarelor comuniste ale vremii, Momentul cu câinii însă a lipsit.

„La scara elicopterului tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu sunt salutați în numele obștii de primarul comunei. (…) Uralele și ovațiile nu contenesc. Tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu se apropie de mulțime. Oameni tineri și vârstnici strâng cu recunoștință mâna conducătorului partidului și statului nostru. Femei cu părul alb, femei în puterea vârstei, tinere fete o îmbrățișează cu profundă emoție pe tovarășa Elena Ceaușescu”, arăta ziarul Flacăra roșie, an XL, nr. 11588, din 4 septembrie 1983.

„Femeile fugind pe ulițe și țipând în gura mare în dulcele grai local: Ptiu! Sabaka! Bifoi mati!”

Nostima întâmplare a fost consemnată de Ștefan Romeo Ghioc în lucrarea „Delta Dunării, oameni și destine…”. Tovarășii de la București au trăit adevărate emoții. Ca orice „adunare spontană” care avea loc atunci când Ceaușescu se deplasa într-o localitate, și la Chilia Veche au fost trimiși din timp numeroși „tovarăși” cu experiență în organizarea întâlnirilor cu „iubitul conducător”.

Astfel, sute de femei, îmbrăcate în costume de sărbătoare  și cu brațele pline de crizanteme, s-au adunat pe platoul din curtea școlii unde trebuia să aterizeze elicopterul soților Ceaușescu.

Doar că tovarășii urmau să aibă o surpriză amuzantă:

 „Iar pe la orele amiezii elicopterul și-a făcut apariția, coborând agale spre locul prevăzut. Mai întâi pala de vânt i-a zăpăcit pe sătenii ce nu mai întâlniseră așa ceva. Au zburat ceva basmale, pălării, după care totul s-a liniștit, iar oamenii s-au adunat la loc, să vadă minunea. Era întâia oara când un șef de stat venea la ei în comună.

Și… ce să vezi? Ușile s-au deschis larg și-n curtea școlii au sărit două dihănii mari și negre: celebrii câini Corbu și Șorona, care-i însoțeau cu credință mai peste tot. (…) Desigur, bieții câini n-aveau de gând a face vreun rău, numai că, «spontana adunare» s-a risipit de îndată, femeile fugind pe ulițe și țipând în gura mare în dulcele grai local: Ptiu! Sabaka (n.r. câine)! Bifoi mati!”.

Cu greu au reușit tovarășii cu propaganda să îi liniștească pe săteni, să le explice că „sabaka” e dresată și nu mușcă. Într-un final toți și-au ocupat locurile desemnate lângă elicopter și evenimentul s-a desfășurat normal.

Tovarășii Ceaușescu „se uitau cu atenție peste Dunăre spre ruși și nu vedeau prăpădul de jos”

Oficial, vizita lui Ceaușescu la Chilia Veche, din 3 septembrie 1983 „a constituit o continuare  a cuprinzătoarei analize începute cu o săptămână în urmă la Tulcea, asupra stadiului de realizare a proiectelor elaborate din inițiativa și sub îndrumarea directă a tovarășului Nicolae Ceaușescu, privind amenajarea și exploatarea complexă, rațională a Deltei Dunării” (Flacăra roșie, an XL, nr. 11588, 4 septembrie 1983).

Ceaușescu plănuia „modernizarea” acestei părți de țară. Pe 28 martie 1983 lansa „Programul de amenajare şi exploatare integrală a Deltei Dunării”, un program care ar fi distrus complet Delta Dunării, prin secarea ei și transformarea într-un imens teren agricol.

Concret, „conducătorul iubit” inspecta din elicopter „recolta” de porumb din Deltă, de unde partidul spera să scoată 10 tone de porumb boabe la hectar. În realitate „porumbul crescuse pitic, până la brâu, zăcând sub soare, acoperit de praful câmpiei”. Doar la o fermă „model”, exista o falnică oază de verdeață cu porumb înalt de 2 metri.

Aici, porumbul „era stropit din belșug noapte și zi, cu tot felul de pompe care cerneau deasupra un fel de ploaie neîncetată”, relata Ștefan Romeo Ghioc în lucrarea amintită.

Și totuși, cum de soții Ceaușescu nu observau din elicopter recolta pârjolită? Potrivit aceleași surse „când zburau pe deasupra porumbului uscat aveau grijă tovarășii din elicopter să le arate altceva, de regulă partea U.R.S.S.-ului. Se uitau cu atenție peste Dunăre spre ruși și nu vedeau prăpădul de jos.

Doar atunci când ajungeau aici, deasupra oazei, erau rugați să vadă cum se materializează în teren prețioasele lor indicații”.

Amplul program de refacere de după 1990 a fost premiat cu numeroase distincții internaționale, inclusiv din partea Comisiei Europene

În 1990, anul includerii Deltei în rândul Rezervațiilor Biosferei lumii, situația ecologică era dramatică. Soluția pentru salvare a venit în câțiva ani, prin nou-înființata Administrație a Rezervației Biosferei Delta Dunarii.

Astfel, a fost finalizat un proiect de reconstrucție ecologică a zonei. Acesta a ameliorat in mod semnificativ situația. Nenumărate organizații internaționale de protecția mediului au premiat programul.

Proiectul a fost foarte apreciat de specialiștii internaționali, primind Premiul Eurosite din partea Comisiei Europene și Conservation Merit Award din partea Fondului Mondial pentru Natura.

Mii de hectare au fost reconstruite ecologic

Proiectul a vizat restaurarea zonelor umede și reabilitarea regimului hidrologic. În profunzime, s-a urmărit restaurarea habitatelor și ecosistemelor existente, salvarea speciilor aflate în pericol și ameliorarea situației ecologice a suprafețelor degradate.

Primele care au fost supuse programului de reconstrucție ecologică au fost zonele Babina (2.100 de hectare) și Cernovca (1.580 de hectare) din partea de nord a Deltei. Lucrările au început în 1994, iar în 1996 se vedeau deja rezultatele.

Următorul, zona Popina, de 3.600 de hectare, a fost început în anul 2000, după 3 ani de monitorizări și studii. Reconstrucția ecologică a amenajării Fortuna (2.115 hectare) a fost finalizată în noiembrie 2004. A urmat o altă mare lucrare: fosta amenajare piscicolă Holbina – Dunavăț (5.630 hectare).

Delta a fost declarată Rezervaţie a Biosferei și a intrat în Patrimoniul Universal UNESCO. Delta este a doua ca mărime din lume și cea mai bine conservată dintre deltele europene.