Barbu Mateescu: ”Protestele din Rusia – privire de sociolog” (OPINIE)

Barbu Mateescu: ”Protestele din Rusia - privire de sociolog” (OPINIE)
Publicat: 25/01/2021, 19:38

1.Țara se întinde pe multe fuse orare. E pentru prima dată când dimensiunea protestelor este continentală – și deci este pentru prima dată când acest lucru contează. De exemplu, să luăm momentul când la Vladivostok, pe malul Oceanului Pacific, a venit seara. Protestul era pe cale să se încheie – dar la Moscova era prânz și lumea abia se pregătea să iasă în stradă. Poliția a fost semnificativ mai violentă în Omsk și Vladivostok, locuri unde protestele au loc foarte rar. Acest lucru a mobilizat adițional mulțimile din Moscova și Sankt Petersburg, imaginile din Siberia putând fi accesate pe rețelele sociale chiar înainte de ieșirea la protest.

1b. Ani de zile s-a afirmat cu seriozitate în cursurile universitare de geopolitică necesitatea unui stat centralizat, rigid și dur, chiar militarizat, în spațiul rusesc. Factorii relevanți pentru discuție erau dimensiunile colosale ale teritoriului, densitatea extrem de inegală precum și varietatea etnică și culturală (da, chiar și dacă nu vorbim de URSS ci de Federația Rusă în granițele sale actuale omogenitatea este limitată). Conform acestei perspective, o democrație autentică ar risca să producă zeci de micro-republici regionale și deci haos.

În paradigma industrială lucrurile în mod cert stau așa, dar într-o lume a Internet-ului, în funcție de aspectul asupra căruia ne concentrăm, miile de kilometri dintre Irkuțk și centrul Moscovei nu prea contează. Există, în alte cuvinte, un decalaj interesant, o disonanță bizară între putere (lentă, ordonată, reglementată) și opoziție (rapidă – aproape instantanee – și descentralizată).

2. Am putut vedea multă hârjoneală (bulgări aruncați în forțele de ordine) și câteva îmbrânceli, dar lucrurile nu au escaladat spre stadiile ulterioare – violență, preluarea simbolică a spațiilor, închegare veritabilă de sloganuri și programe – lucruri ce poT veni în săptămânile sau lunile următoare. (În acest paragraf vorbesc strict despre protestatari; reacția sistemului a fost, ca de obicei, dură prin comparație cu ce am vedea într-o țară democratică).

Pun, poate, răul înainte dar cred că Rusia este total nepregătită pentru o prăbușire a regimului Putin. Și când spun asta mă refer inclusiv la protestatari. Cu cât va trece mai mult timp până la o schimbare de sistem, cu atât aceasta va fi mai lină.

3. Există o inversă proporționalitate între gradul de cunoaștere al realităților sociale ale Rusiei și încrederea în inteligența, perfidia și capacitatea de planificare a decidenților. În alte cuvinte, cine știe puține supra-apreciază sistemul iar cine știe multe îl sub-apreciază. Personal, încerc să mă asigur că persoana cu care vorbesc despre Rusia știe măcar impactul colosal al măririi vârstei de pensionare, nu numai în plan economic ci și psihologic. Fără acea mărire, dezvăluirile lui Navalnâi n-ar fi avut extrem de mare relevanță. „Fă bani câți vrei și cum vrei dar asigură-mi un trai bun!” e o ecuație uzuală în Est. Dar ecuația în Federație e pe cale de a se surpa. Rusia s-a întins, și din cauza sancțiunilor, mai mult decât îi permitea plapuma. Pe niciunul din domeniile vitale ale următorilor zeci de ani – energii regenerabile, genetică, explorarea spațiului, colonizarea mării, robotică – Federația Rusă nu este în prim-plan. Nu vorbim, deci, de un mic și temporar sughiț bugetar, ci de o problemă structurală.

4. Disjuncțiile, odată conștientizate, enervează mai mult decât starea omogenă de rău. Rusia secolelor 18 și 19, săracă și neinformată cu privire la nivelul de trai al elitelor, a fost pașnică. Rusia începutului de secol 20, pe fondul unei creșteri economice fenomenale și a unei urbanizări/industrializări extrem de respectabile, a devenit nervoasă, făcând două revoluții (1905 și începutul lui 1917) în mai puțin de un deceniu și jumătate. În epoca stagnării definită de conducerea lui Brejnev, țara a fost calmă. Acum nemulțumirile sunt semnificative.

Ele nu sunt localizate doar în Moscova și Sankt Petersburg, localități cu un nivel de trai comparabil cu cel al Europei de Est integrate în UE. În localități altfel obscure, anonime în afara Federației Ruse (oare câți români pot plasa Habarovsk pe hartă?), protestele de acum câteva zile vin în continuarea unor acșuybu similare ce au avut loc în ultimii ani. Acest fenomen sociologic este interesant și chiar fascinant, meritând o înțelegere aparte. Găsesc similitudini cu amploarea geografică neașteptată a protestelor anti-OUG13 de acum câțiva ani din țara noastră, și pot înțelege forța Internet-ului, dar desigur povestea este mult mai complicată, experți autentici în spațiul rus putând procesa mai bine ce se întâmplă de fapt în „Rusia profundă”, din afara marilor centre metropolitane.