Alegerile din Franța, deschise oricărui rezultat după atentatul de joi seara

Să privim lucrurile oarecum detașat: un pion oarecare atacă o mașină de poliție, o acțiune ce și-a luat obolul de vieți, dar care poate părea, în logica teroristă, un eșec.

Nu este așa.

Atentatul a trezit deja în rândul publicului francez resentimentele legate de modul în care autoritățile reușesc să administreze problema terorismului.

Să numărăm: 7 atentate înainte de 2015, la care se adaugă 9 ianuarie 2015 – Charlie Hebdo, 3 februarie 2015, 19 aprilie 2015, 26 iunie 2015, 21 august 2015, 13 – 14 noiembrie 2015 (Bataclan, Stade de France), 1 ianuarie 2016, 7 ianuarie 2016, 13 iunie 2016, 14 iulie 2016 (NIsa), 19 iulie 2016, 26 iulie 2016, 19 august 2016, 30 august 2016, 2 septembrie 2016, 4 septembrie 2016, 8 septembrie 2016, 3 februarie 2017, 16 martie 2017, 18 martie 2017, 20 aprilie 2017.

Poți să nu vorbești de un eșec al autorităților? Poți evita, locuitor al Nisei sau al Parisului sau al Franței, pornirea de revoltă împotriva oricui, fie el președinte de stat, șef de serviciu secret, șef de poliție sau doar simplu polițist? Nu ți se par potrivite orice măsuri extreme, poți să nu dai dreptate discursului populist?

INEDIT Satul cu vedere la ocean care se vinde la prețul unui apartament 

11:48

JUSTIȚIE Percheziții în Capitală și în trei județe într-un dosar de înșelăciune cu criptomonede. Prejudiciul, estimat la 1,6 milioane de lei

11:44

Să privim numerele: în 2016, 70% dintre francezi nu aveau încredere în Guvern, 64% priveau viitorul cu neîncredere și 43% se simțeu nemulțumiți și descurajați, respectivele procent fiind printre cele mai mari din UE; bulgarii, spaniolii sau ungurii aveau procente mai bune. În acest an, Franța avea al doilea cel mai nemulțumit și descurajat cetățean dintre țările în care se desfășurau scrutinuri electorale, după Slovenia. Un alt sondaj din acest an, realizat de firma de marketing Edelman, găsea în Franța unul dintre cele mai scăzute niveluri ale încrederii în Guvern din 28 de state, după Africa de Sud, Polonia, Brazilia și Mexic.

Ce reclamă oamenii? Eșecul „sistemului” social, lipsa de securitate, inechitatea socială – unii, mulți, sărăcesc peste măsură, alții, puțini, se îmbogășesc peste măsură – , lipsa liderilor autentici, lipsa oportunităților, nevoia unei schimbări.

Cum bine observa cineva, ecuația este simplă: populism egal cu lipsa încrederii în sistem plus temeri de natură economică și socială plus dispariția încrederii în instituțiile statului. Toate, însumate, înseamnă o lume numai bună pentru idei radicale, pentru conflicte etnice, pentru temeri și sărăcie și izolaționalism, pentru lideri extremiști.

O lume a fricii, în care să nu te poți bucura, pur și simplu, de viață.

Unii vor spune că unele din măsurile promovate de un lider populist – legi antimigrație, controale mai stricte la frontiere, dezvoltarea unui stat polițienesc – ar putea pune bețe în roate teroriștilor, dar când au fost astfel de măsuri piedici pentru niște inși determinați și cu ceva finanțare?

Vom vedea dacă și câți dintre alegătorii francezi vor face o analiză corectă înainte de a pune ștampila pe un candidat sau altul sau dacă vor acționa sub impulsul momentului. Din păcate pentru ei, atentatul a venit exact la momentul potrivit pentru a cântări foarte mult în economia alegerilor.